Spre un anumit punct al vieţii, pentru fiecare dintre noi, lumea devine normală şi nu o mai punem sub semnul întrebării, ca în anii tinereţii, ci acceptăm şi lăsăm lucrurile, oricare ar fi ele, pe seama destinului sau a naturii… singurele ce ne mai pun însă cu adevărat pe gânduri fiind, totuşi, coincidenţele. Tindem să...

“Diavolul joacă cinstit şi are grijă de ai lui.” W.Somerset Maugham   Pe ruinele capelei construite acolo la începutul altui secol, fantomele cimitirului se adunau în noaptea de Anul Nou pentru a serba trecerea dintre ani aşa cum ştiau ei: povestind istorii care de care mai groteşti, mai dureroase, un clasor de amintiri care să...

– Partenogeneza Evei – Adam aleargă şi simte moliciunea pământului răcindu-i tălpile cu o prospeţime ca de zmeură. Cerurile pline de sori sticloşi împrăştie lumini aurii şi contururi spectrale. Iar ea îi pare atât de frumoasă în orizontul lor… Zâmbetul lui este ecoul râsului Evei. Animalele Edenului le urmăresc fuga, aprinzându-şi curioase fosforescenţa ochilor. Orice...

Când noaptea fâlfâie greoaie pe codru şi strigile încep să vâneze şobolanii vâscoşi, mă trezesc ca din amorţeală şi ies la plimbare. Mă mişc greu sprijinindu-mă de copaci, şi deşi anii au trecut ca şi viaţa şi visul, îmi e totul proaspăt în amintire. Trec pe lângă heleşteul mâlos în care a intrat pentru ultima...

La câteva săptămâni distanţă, într-o dimineaţă însorită, Tatsuo, ceea ce aflasem ca în japoneză însemna Omul-Dragon, mi-a spus că trebuia să se prezinte la o ceremonie a ceaiului, organizată într-una din cele mai renumite Case ale Ceaiului din acea zonă, şi că şi-ar fi dorit să particip şi eu. Nu vedeam rostul pentru care mă...

„… Aulis. Ziua a 9-a. Tot nimic. Marea e perfect calmă. Nici o încreţitură. Pe cer, nici un nor. Oamenii încep să se plictisească. Unii au avut neruşinarea să îmi spună mie, regele lor, că i-am adus aici degeaba. Că i-am luat de lângă familiile lor degeaba. Bieţi neştiutori. Ar fi trebuit să-i spânzur. Dar...

Voi mă cunoaşteţi, nu? De când vă tot dezamăgesc sau plictisesc cu aberaţiile mele s-a format între noi o relaţie specială, cred eu. Încerc să vă debitez chestii deştepte dar, grăbiţi şi superficiali cum sunteţi majoritatea, am senzaţia că îmi răcesc gura de pomană. Toţi vreţi să auziţi povestiri pline de suspans şi neprevăzut, care...

A trecut suficient de mult timp încât să mă pot minți singur că tot ceea ce îmi amintesc este doar rodul bolii de nervi care mi-a bântuit o bună parte din adolescență și toată viața de adult. Urmările imaginației mele, dacă ea a fost într-adevăr vinovată sunt însă cât se poate de palpabile. Un sat...

Crepusculul se târăşte peste peronul pustiu şi aprinde felinarele unul câte unul. În lumina lor moale, fulgii mari de zăpadă îşi continuă dansul bezmetic, răsucindu-se în volute catifelate şi reci. În sala de aşteptare, printre călătorii care fumează lângă automatul de cafea, un cerşetor bătrân îi atrage atenţia Andreei. Oasele teşite ale pomeţilor şi pielea...

Teodorik Pentacostalu era un om nefericit. Ar fi vrut să fie fericit, făcea tot ce se putea ca să fie fericit, dar universul, la rândul său, făcea tot ce se putea ca să-l facă nefericit. Nu era nefericit din cauza numelui său. Se obişnuise cu el şi celor care îi sugerau că forma corectă ar...

Copertă realizată de Daniel Rădulescu   Noaptea de 25 decembrie 2000 m-a prins strâns, aproape ameţindu-mă între cei 4 pereţi ai noului dormitor, din noua căsuţă unde mă mutasem cu mama. Eram doar o copilă pe atunci şi îmi plăcea să cred că apartamentul ce purta numărul 43 reprezenta un cadou de la Moş Crăciun....

Un foşnet mă trezise dintr-un vis aiurit, în care trei canibali îmi cruţaseră viaţa, cerându-mi în schimb să le fredonez o baladă pe care o cântam când eram mai mic. Ochii mă usturau de la atâta beznă. Somnul mă părăsise definitiv, dar încă mai adulmecam mirosul greoi de carne pârlită. Când am reuşit anevoie să...