în blana câinelui doi purici făceau purici. destul de asemănător cu felul în care o fac de obicei puricii, însă la o privire mai atentă ai fi putut jura că modelul lor pare mai degrabă uman. și nu seamănă deloc cu poziția misionarului,  despre care se vorbea destul de rar în vremurile acelea, de cele...

Am deschis ochii și i-am închis la loc convins pentru a nu știu câta oară de faptul că îmi erau inutili în întunericul de nepătruns. Urechi să mai fi avut în plus m-aș fi bucurat, dar ochii trădau mișelește și nu puțini au fost cei care au sfârșit dureros, îmbrățișând mirajele pădurii. Un vânt la...

moto Dragii mei, îmi încep o scrisoare în gând, aici e curat, este bine, răcoare, lumina e blândă, vecinii tăcuţi, noi toţi ne gândim la acelaşi cuvânt: recuperare. Pe-aici nu sunt câini; până la gât în cearşafuri sunt fete plăcute, frumoase, în dreapta un fost alpinist ne spune în şoaptă o glumă: – hei, fii...

Strada alunecă veştedă pe una dintre colinele oraşului, rostogolind beţivii care ies din cârciumi şi castanele ce se prăbuşesc pe trotuar, dezvelind rânjete ţepoase. Departe, pe malul fluviului, sirena unui vas geme ca o fiară muribundă şi ecoul său se îngroapă în zidurile cenuşii ale clădirilor biciuite de ploaie. Ewa deschide cu genunchiul uşa de...

Trezirea se produse cu o bruscheţe dureroasă. Inima îi zvâcnea de abia mai putea să răsufle şi-şi simţea gura plină de un gust indefinibil şi totuşi atât de cunoscut şi de necesar. Era ca şi cum visase acel gust, iar el persistase în mod straniu şi după trezire. Deschise ochii, dar nu văzu mai nimic,...

Primele raze ale dimineţii o determină să-şi deschidă în sfârşit ochii şi să privească în jurul său. În centrul încăperii se află un birou din lemn şi pe acesta stau aşezate câteva foi de hârtie. Doar atât. Astăzi n-are chef de nimic, cu toate că se prefigurează o zi extrem de aglomerată. În plus, se...

În tăcere se înalţă spiritul nemuritor, Şi fără cuvinte bucuria vine. -Koan Zen Se trezi în vid şi se simţi cuprins de răceală. Era suspendat în neant, înconjurat de un monolit de întuneric şi tăcere absolute. Nu exista sus sau jos. Simţurile sale încercau în zadar să se agaţe de un punct de orientare. Nu...

Kareim îşi adânceşte sabia în umărul demonului, prăbuşindu-se amândoi printre stelele eterice ale Raiului. Îi vede ochii de-o întunecime sticloasă şi ghiceşte în ei furia lipsită de vitalitate a învinsului, resemnarea faţă de revolta mereu înăbuşită şi durerea confuză de dincolo de cuvinte. Orizonturile sclipesc tot mai rubiniu, tinzând spre materialitate. Trebuie să se grăbească,...

I. O nucă îşi reneagă creanga, căzând pe un pământ răbdător. În urma impactului se dezbracă de coaja verde şi se rostogoleşte ameţită la picioarele mele. O ridic prin simpla încordare a privirii până-mi pluteşte deasupra degetelor şi gândesc: ”Ce lume ciudată! Pe aici toate fiinţele stau ascunse în haine multiple, ba chiar îşi construiesc...

Lui Sagy, care a vrut ca această poveste să trăiască             … Îi distingea trupul alb lucind stins, în nuanţe de sidef, printre cutele aşternutului de culoare închisă. Părul ei lung se revărsa peste marginea patului ca o cascadă cu ape întunecate. Ținea buzele întredeschise într-un surâs şi ochii închişi.             „Mă iubeşti, Bianca?”            ...

Unreal seeming yet more real than life, Truer than things true, If dreams these were or captured images, Dream’s truth made false earth’s vain realities. –Sri Aurobindo Ochii săi contemplau valurile învolburate ale Oceanului Indian în amurg. Fu cuprins de exaltare în faţa acestui prodigiu al naturii. O simfonie fără de început şi fără de...

Sunt ecuaţii ce dau drept sigură existenţa vieţii în galaxia noastră. Universul e atât de mare, cu atât de multe stele, cu atât de multe planete, încât, matematic, pare imposibil să fim singuri. Oare cum ar arăta cei care ne sunt vecini? Mă rog, vecini foarte îndepărtaţi, cel puţin din punctul nostru de vedere. Am...