“Cause it lives within the meat And coils around the heart It grows with every beat And tears my soul apart” (Magica- I don’t wanna kill) Oamenii au creat fantasticul pentru a-şi putea justifica propriii demoni. Urletul Fata stătea în apropierea vechii fântâni, privind luna plină, care se ascundea din când în când printre nori....

Cine spune că o glumă nu poate fi luată în serios? Faci ce vrei. Dacă vrei să o iei în serios, o iei. Dacă nu, nu. Sistemul de canalizare al Bucureştiului ne este casă de peste şase luni. Stau pe vine cu un pahar de plastic plin de bere făcută acum câteva minute. În ultima...

Mişcă, aproape insesizabil, un deget… Apoi un altul… Îl mişcă şi pe al treilea. Îl ascultau şi picioarele. „Măcar sunt întreg.” gândi. Dar nu deschise ochii. Circumspect, miji doar pleoapele. Nu putu să zărească decât alb. Deschise încet, încet, un ochi. Atât cât îi permitea să-şi rotească privirea nu zări pe nimeni şi nimic. Doar...

Doli Star a apărut pe platou cu o oră întârziere şi a mai întârziat o oră la machiaj, ca să i se mascheze cearcănele, să i se ascundă herpesul răsărit pe buza inferioară şi, finalmente, să fie transformată într-o Elizabeth Bathory irezistibilă şi dominantă. “Scuze,” şi-a făcut ea intrarea. “Am pus aseară gheara pe-un minor...

– Călătorii pentru Cardiff, poftiţi vă rog în vagoane! se auzi glasul impiegatului de mişcare. Imediat după accea, locomotiva începu să pufăie zgomotos aburul ce se ridica în nori groşi spre cer. Domnul Carmichael plăti preţul ziarului pe care-l cumpărase, îşi ridică valiza şi păşi spre tren. Era o dimineaţă rece, cu o ceaţă densă,...

Khar Ar fi dorit să spună ceva înţelept. Ceva care să fi oferit nu doar o soluţie, ci mult mai mult. O frază care să rămână în memoria colectivă a triburilor de pe Khandor. De fiecare dată când s-ar fi vorbit despre acest moment, cineva să îşi aducă aminte: ”şi atunci Khar a spus …...

Acum trei săptămâni a murit nevasta bătrânului ce locuiește lângă mine. N-am cunoscut-o prea bine, tot ce știu despre ea e că nu se ține, sau ținea, prea bine pe picioare, iar de lift îi era o teamă îngrozitoare. Nu îndrăznea să coboare singură, iar când soțul nu-i era acasă mai trecea pe la mine...

Xperia, telefonul de care m-am îndrăgostit pe vremea când lucram în Suedia, dă alarma cum îmi place mie: mai întâi gentil, apoi brutal. Mă uit pe ecran şi constat că e 6, ora la care mă trezesc în fiecare zi. E o iarnă cumplită, aşa cum au anunţat britanicii, o mini eră glaciară. Pentru mine...

Negru. Întunericul protector care o învăluia ca un giulgiu, și gheața din mădulare. Și setea. Teribila sete care îi ardea gâtul, îi usca gura și o făcea să își înfigă unghiile lungi și ascuțite în tapițeria de satin roșu pe care zăcea întinsă. Cât mai durează?… Era trează, deși încă nu era timpul. Știa că,...

1 octulie 31416 Am preluat astăzi ambasada de la reprezentanţii corpului diplomatic ma’voz. Microclimatul este agreabil – 20-22° Celsius, aerul din ambasadă e filtrat şi deparazitat, iar domnul amasador, soţia sa şi personalul auxiliar au fost foarte mulţumiţi de mobilier şi de aparatele utilitare. Atît apa de băut cît şi cea pentru uz menajer sînt...

Rândurile ce le voi citi le-am găsit pe nişte foi răvăşite lângă o oglindă akashikă a unui clarvăzător – un vrăjitor bătrân, mic de statură cu barba albă de un cot? Nu ştiu, că eu am găsit doar uşa deschisă şi casa lipsită de vreo pesoană – la care am ajuns după ce zile în...

Am luat-o grăbit prin lanul de porumb, aruncându-mă din când în când la pământ şi mergând de-a buşilea printre tulpinile de un verde îndoielnic, pentru a vedea dacă vine cineva. Dună mergea în dreapta mea, făcând şi el acelaşi lucru şi înjurând de mama focului ştiuleţii ce-l loveau în piept, burtă ori între picioare. La...