Am deschis ochii și i-am închis la loc convins pentru a nu știu câta oară de faptul că îmi erau inutili în întunericul de nepătruns. Urechi să mai fi avut în plus m-aș fi bucurat, dar ochii trădau mișelește și nu puțini au fost cei care au sfârșit dureros, îmbrățișând mirajele pădurii. Un vânt la...

A trecut suficient de mult timp încât să mă pot minți singur că tot ceea ce îmi amintesc este doar rodul bolii de nervi care mi-a bântuit o bună parte din adolescență și toată viața de adult. Urmările imaginației mele, dacă ea a fost într-adevăr vinovată sunt însă cât se poate de palpabile. Un sat...