Redactor sef: Alexandru LAMBA
Redactor sef-adj.: Teodora MATEI
Redactia: Adina AILOAIEI, Marcel GHERMAN,
Bogdan S. POPESCU, Sorin Catalin TRASCU

Contributii grafice: John DOBRO
Editor / Director: George SAUCIUC
Posts tagged "numarul 17"

Când bărbaţii conduc, pentru o lună, SF-ul românesc

Fără nici o legătură cu ziua femeii şi, respectiv, a bărbatului, zile care reuşesc să se strecoare primăvara prin agitaţia care ne domină vieţile, fără dorinţa de a face demarcaţii, discriminări şi alte demersuri odioase de care am putea fi la o adică acuzaţi, am hotărât, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, să dedicăm acest...

La o cafea cu preşedintele

M-am dus în bucătărie ca să mănânc ceva, că doar cireşele-alea pe care le mâncasem pe terasă n-aveau cum să-mi ţină de foame prea mult. Fată, şi, cum lăsasem toate alea-n bucătărie şi-n frigider, aşa le-am găsit. Ba, mint, că dispăruse cutia de cereale şi nu mai era lapte-n sticlă, semn că pe maică-mea o...

Atlantis I – Refulări

Refulări Pe măsură ce timpul trece, îmi vin în minte tot mai des şi mai pregnante o serie de amintiri legate de tatăl meu. Nu mai suport presiunea şi trebuie să încerc să scap de starea asta de apăsare scriind. Ceva putred este la mijloc şi nu reuşesc să-mi dau seama ce. Aveam patru ani...

Graviton

Mie nu-mi plac înmormântările. Nu-mi place circul care se face atunci când cineva dă colţul, de parcă prin ritualul ăsta va fi răposatul mai împăcat, la 2 metri sub pământ. Mare scofală! Cu toată aversiunea mea faţă de genul ăsta de manifestări, am fost nevoit să mă alătur lumii pestriţe ce făcea parte din alaiul...

Moartea Greucianului

Imediat ce se termină scanarea, uşa compartimentului carantină se deschise. De pe coridor o voce feminină îl indemnă: — Haide, ieşi de acolo! Te aşteaptă aici un combinezon… Curaj, am să stau cu spatele… Biograful înaintă timid. Nu fusese gol până acum în prezenţa unei femei şi, chiar de vocea îl anunţase că va sta...

2099

în blana câinelui doi purici făceau purici. destul de asemănător cu felul în care o fac de obicei puricii, însă la o privire mai atentă ai fi putut jura că modelul lor pare mai degrabă uman. și nu seamănă deloc cu poziția misionarului,  despre care se vorbea destul de rar în vremurile acelea, de cele...

Sub semnul colţilor

Am deschis ochii și i-am închis la loc convins pentru a nu știu câta oară de faptul că îmi erau inutili în întunericul de nepătruns. Urechi să mai fi avut în plus m-aș fi bucurat, dar ochii trădau mișelește și nu puțini au fost cei care au sfârșit dureros, îmbrățișând mirajele pădurii. Un vânt la...

Te vei înălţa în adâncuri, te vei coborî în ceruri…

moto Dragii mei, îmi încep o scrisoare în gând, aici e curat, este bine, răcoare, lumina e blândă, vecinii tăcuţi, noi toţi ne gândim la acelaşi cuvânt: recuperare. Pe-aici nu sunt câini; până la gât în cearşafuri sunt fete plăcute, frumoase, în dreapta un fost alpinist ne spune în şoaptă o glumă: – hei, fii...

Amurg cu natură moartă

Strada alunecă veştedă pe una dintre colinele oraşului, rostogolind beţivii care ies din cârciumi şi castanele ce se prăbuşesc pe trotuar, dezvelind rânjete ţepoase. Departe, pe malul fluviului, sirena unui vas geme ca o fiară muribundă şi ecoul său se îngroapă în zidurile cenuşii ale clădirilor biciuite de ploaie. Ewa deschide cu genunchiul uşa de...

Olga

Tocmai terminasem de făcut o vizită prietenului meu în covalescenţă, cofetarul, care se refăcea după o boală lungă şi grea, aşa că am luat-o încetişor spre casă, pe drumuri ocolite umbrite de galbeni castani. Era o dimineaţă liniştită şi frumoasă de toamnă iar pe chipurile oamenilor pe care îi întâlneam şi pe care îi salutam...

Cavalerii fantasticului: Vladimir Colin – Babel

Considerat de către foarte mulţi admiratori ai literaturii fantastice drept cel mai de seamă reprezentant român al acesteia, Vladimir Colin nu mai are nevoie de nici o prezentare. Totuşi, cum în special cititorii mai tineri s-ar putea să nu cunoască opera pe care doresc să o iau în discuţie în rândurile care urmează, şi ţinând...

Scriptorium aprilie

Nautilus Prima proză din numărul 51 al revistei Nautilus se numeşte “Stăpânul castelului” şi poartă semnătura Teodorei Matei. Cu toate că mi-am făcut un obicei în ultima vreme de-a nu mai comenta fragmente (în afara celor trecute la rubrica ‘Foileton’), de data aceasta, neobservând decât la finalul lecturii că povestirea de faţă va avea o...