Început de primăvară pe malurile Begăi, pomi înfloriţi, gazde primitoare, ROMCON 2012, prieteni vechi, prieteni noi. Pe Dan Doboş, pe scriitorul Dan Doboş (e vorba de cel ce deţine reţeta secretă a succesului), l-am cunoscut acum vre-o zece ani, în dulcele târg al Ieşilor la Casa Pogor, lansâdu-şi primul volum al Abaţiei. Dea lungul anilor, ne-am mai întâlnit, şi, iată-ne acum, după un deceniu, în celălalt capăt al ţării, lansând o Abaţie în straie de sărbătoare. L-am rugat, şi a avut amabilitatea să ne spună câteva cuvinte.
foto: Mircea Nanu-Muntean
Dan Doboș (n. 31 iulie 1970, Iași) este un jurnalist și scriitor. Este cunoscut datorită Trilogiei Abației (2002-2005), considerată a fi prima trilogie din science fiction-ul românesc și una dintre cele mai importante opere SF din această țară.
Din 1988 a devenit membru al cenaclului Quasar din Iași, în al cărui fanzin a publicat numeroase schițe și povestiri. Între 1992 și 2001 a coordonat suplimentul science fiction SuperNova. În 1994 a câștigat două premii în cadrul Consfătuirii Naționale SF, Atlantykron și a devenit redactor-colaborator al cotidianului ieșean Evenimente, în cadrul căruia a publicat în foileton “Inspectorul Rogers” (1994-1997) și “Aventurile lui Bimbilonius” (1996-1998).
Debutul în volum s-a produs în 1999 cu romanul pentru adolescenți Elefantul în bostănărie, urmat de publicarea povestirilor “Scrânciobul” (2001) în antologia Quasar 001 și “Gambitul lui Carly” (2001) în antologia Nautilus, ultimul text fiind recompensat cu premiul Quasar 2001 pentru “Cea mai bună schiță”.
Dan Doboș a devenit faimos odată cu publicarea Trilogiei Abația (2002-2005) și care a fost comparat cu Fundația lui Isaac Asimov și Dune a lui Frank Herbert. Primul roman al trilogiei a fost recompensat în anul 2003 cu premiul Vladimir Colin pentru “Cel mai bun roman SF al anului 2002”, a fost nominalizat la premiul pentru “Cel mai bun roman SF european” în cadrul Convenției Europene de science fiction din 2006 și a fost tradus în Statele Unite ale Americii în 2010.
În anul 2011 a apărut DemNet, prima carte a unei noi serii.
MN-M: Citiţi Gazeta SF?
DD: Bineînţeles.
MN-M: Şi cum vi se pare din perspectiva jurnalistului cu aproape douăzeci de ani de experienţă. Câteva sfaturi.
DD: Sfaturile sunt cele pe care le profesez şi eu zi de zi, şi anume imparţialitate, pentru că e vorba până la urmă de presă, grijă mare faţă de ceea ce trebuie să reprezinte valoarea noastră permanentă, şi anume, limba română şi o oarecare fereală de textele sentenţioase în care, în numele gazetei sunt date sentinţe şi sunt pronunţate idei extrem de clare. Din experienţa mea de gazetar şi după părerea mea de intelectual, genul acesta de texte trebuie asumate în plan personal şi mai puţin de un organism de presă, să zicem de o revistă.
MN-M: Vă referiţi la cele publicate într-un număr de anul trecut al Gazetei SF de un tânăr autor al genului, căruia prietenii îi spun Vindecatorul.
DD: Da. Exact la asta mă refer. Ca om care acum 17 – 18 ani realizam „Supernova”, vreau să spun că am ales ca întotdeauna, atunci când vorbesc/scriu în numele revistei, să fiu cumva mai ponderat, deşi textele pe care le semnam, rubricile de autor pe care le-am avut în foarte multe
- foto: Mircea Nanu-Muntean
locuri şi, nu mă refer aici doar la science-fiction, am fost cât se poate de tranşant. Cred că şansa oricărei publicaţii este aceea de a se detaşa, de a fi o sumă inteligentă a celor care o fac.
MN-M: Perfect adevărat. Admirabilul nostru amfitrion „maitre” Cornel Secu a dat una dintre cele mai vocale (a se citi indignate) replici .Tânărul autor în cauză şi-a făcut „mea culpa” ba chiar îndrăznesc să spun „mea maxima culpa”. Incidentul, a răspuns însă, spre plăcuta noastră surprindere , la întrebarea pe care v-am adresat-o la începutul discuţiei noastre. Da Gazeta SF se citeşte.
Nu pot să scap de vechea, clasica, tocita dar totuşi obligatoria întrebare. Ce vom citi în viitor, şi mă refer bineînţeles la SF, sub semnătura lui Dan Doboş?
DD: Aşa cum am mai spus, probabil că anul acesta n-am să mai public nimic. Din mai multe motive. În glumă spun că nu vreau să iau chiar toate premiile de anul ăsta. Sunt şi alte aspecte care mă împiedică să public, dar, aşa cum cititorii DemNet-ului au realizat probabil, e aproape sigur, aceasta este prima carte dintr-o serie care se va desfăşura in acel univers. Vor mai urma încă două, nici mai mult, nici mai puţin. Cei care vor să vadă ce mai scriu or să mă mai poată urmări, probabil anul ăsta, în nişte antologii, care sunt însă surprize din partea editorilor şi, sigur că prefer să-i las pe oameni să constate la momentul potrivit.
MN-M: Am asistat la lansarea Abaţiei în ediţie hardcover, adunând toate cele trei volume într-o carte impresionantă ca volum, însumând 800 de pagini. Apariţia acestei ediţii omnibus, are succes de librărie?
DD: Eu aici n-am cum să răspund în locul editorilor. Ei, din câte mi-au spus, sunt mulţumiţi de felul în care merge vânzarea. Pe de altă parte, nu ştiu dacă să mă mândresc sau să-mi pară rău de faptul că seria Abaţiei este probabil cea mai piratată carte din SF-ul românesc. Glumeam cu editorii
- foto: Mircea Nanu-Muntean
mei şi spuneam că e mult mai simplu să găseşti Abaţia la liber pe diferite situri de cărţi, de cât varianta electronică cu plată. Pe de altă parte, scopul Abaţiei în această ediţie, a fost unul al restituirii unui text iniţial, a fost unul care să reunească într-un acelaşi volum o operă care s-a întins pe mai mulţi ani, care până una alta e opera mea de căpătâi, iar scopul acestei apariţii, nu e atât succesul de librărie aşa cum au fost primele volume, cât, mai degrabă, oferirea criticii şi istoriei literare româneşti a unui volum integral, cu un text clar, limpede şi asumat de mine. Pe de altă parte, trebuie să spun că multe dintre textele care circulă pe internet au grave abateri de la limba română şi de la corectură, datorate diferiţilor „voluntari” care au scris, au „butonat” textul respectiv.
MN-M: Din câte îmi amintesc, acum vre-o zece ani apărea la Editura Nemira primul volum al seriei. Apoi, au apărut celelalte două volume la o altă editură.
DD: Primele două volume au apărut la Editura Nemira şi aşa ar fi trebuit să apară şi al treilea, numai că, uite, vă spun un lucru pentru cititorii dumneavoastră. Ceea ce m-a supărat cel mai tare la Editura Nemira, nu au fost fricţiunile legate de bani. Eu consider că literatura SF este o literatură de consum, iar aceasta n-o spun în termeni peiorativi, ci este o literatură care ar trebui să-şi plătească autorul şi editorul.
MN-M: Cert este că se vinde bine.
DD: Se vinde bine. Şi s-a vândut. Tirajul iniţial de cinci mii de exemplare al Abaţiei, acela apărut în colecţia Nautilus, s-a epuizat în doi ani. Problema mea a fost că într-o discuţie cu un redactor şef care a urmat după Vlad Popescu la Editura Nemira, când am întrebat daca ei doresc să apară cartea, redactorul şef respectiv, o doamnă al cărei nume nu merită amintit într-un context SF, mi-a spus foarte clar „Domnule, uite ce e, mie nu-mi place SF-ul, dar noi trebuie să scoatem cartea asta că scoate bani.” Ei, şi atunci, am spus că, dacă tot nu vă place SF-ul, să nu vă înjosiţi, iar dacă-i vorba de bani, lăsaţi că fac eu banii respectivi, şi, atunci am scos în editura familiei noastre respectivul volum, care a avut un tiraj simpatic, undeva peste două mii de exemplare. Acum aştept lansarea internaţională pe Amazon a Abaţiei în limba română, şi, sper să fie bine cu partenerii noştri de la Millennium Book şi de la Exhaust.
MN-M: Se preconizează şi o eventuală traducere în engleză?
DD: Abaţia a fost tradusă în engleză, dar, din păcate, a fost tradusă foarte prost. Motivul nu are sens să-l detaliem aici. Părerea mea este că ambii traducători, atât cel care a făcut traducerea primară din română în engleză, cât şi redactorul cărţii, nu au înţeles efectiv ce scrisesem eu acolo, pentru că sunt pasaje pe care eu le-am rafinat în câţiva ani lungi, iar pasajele care fac referire la Sfântul Augustin şi, de asemenea, revelaţia unui apostol de pe o planetă agricolă, necesită un limbaj, o cunoaştere profundă atât a limbii române cât şi a limbii engleze. Din păcate, traducătorii nu au înţeles exact nici ce am vrut să spun în româneşte, darămite să fie capabili să traducă în engleză.
MN-M: Poate reuşiţi cu ultimul dumneavoastră roman, de până acum, DemNet. Mărturisesc că l-am citit dintr-o suflare.
DD: Da, sper ca DemNet-ul să aibă o soartă mai bună pe piaţa de carte americană şi am să fac lucrurile mai profesionist de cât la Abaţia.
Mircea Nanu Munteanu s-a născut la 13 decembrie 1948 în Bosanci, județul Suceava.
Fondator al cenaclului Cosmos din Suceava, în anii 80, redactor de radio și tv, realizator al emisiunii La frontierele cunoașterii (la postul STV), pentru care, în 1998, a primit Premiul Marian Mihai, pentru productiile TV de profil, Convenţia Naţională În Memoriam Dan Merisc în 1998.
Este membru ARCASF.
