Gliese… O planetă aflată la 20 de ani lumină de Pământ, prinsă în gravitaţia unei stele de 3 ori mai mici decât a noastră, stea ce împrăştie o frumoasă culoare roşie. Orbita ei în jurul acestui astru este la distanţa potrivită ce permite apei să existe în formă lichidă, masa ei este de 7 ori...

Bărbatul cu ochelari albăstrii îşi cercetă ceasul, făcând o scurtă însemnare într-un caiet. Femeia cu mânuşi albe de dantelă şi sandale, aproape străvezie, îşi plimba nervos degetele de-a lungul braţelor fotoliului. – Mi se întâmpla uneori…primăvara…simţeam cum se zbate…ceva ce nu-mi aparţinea…şi totuşi…totuşi… – Înţeleg. Ce vi s-a spus? – Deşi m-au avertizat să ţin...

Mihailov îşi lăsă servieta lângă canapeaua cu tapiserie înflorată şi privi în jur, satisfăcut. – Îl iau, domnule Petrescu, zise el. Îmi pare rău că nu-l pot cumpăra. – Din păcate… – … da, ştiu. Nu este de vânzare. – Sper că aţi citit cu atenţie condiţiile. – Fără animale de nici un fel, fără...

În seara în care Leew, în mijlocul petrecerii, a simţit că vinul n-are gust, iar ochii i-au zăbovit pe trupul desăvârşit al unei dansatoare, trezind în el admiraţie pentru proporţiile armonioase ale acesteia şi doar atât, Stăpânul Iluziilor, Domnul Amăgirilor a ştiut că venise vremea Morţii. S-a ridicat încet şi a trecut liniştit printre invitaţii...

Motto: “It’s my life It’s now or never I ain’t gonna live forever” (Bon Jovi)     Îngenunchez în faţa lordului Charles şi tot ce-am devenit în mai bine de cinci sute de ani se risipeşte ca fumul înecăcios dintr-o colibă de oameni hămesiţi. În ochii lui cenuşii, puţin mijiţi, văd doar oglindirea unui ţăran...

(din Laptopiseţul Ţării Moldovei) Multe isorisiri demne de mirare se-au fost păstrat în hronici din vremuri vechi, din Ţara Moldovei, ferecate odinioară în laptopiseţuri, iară după ce puterea fulgerului n-a mai fost stăpînită pretutindeni pe lume şi ferecată în cabluri, hronicile se-au fost trecute cu trudă şi migală cărturărească din laptopiseţuri în hrisoave de hîrtie...

Am încetat vreme de câteva secunde să mai respir. Mâna s-a oprit din mângâiatul ţevii din plastic şi s-a crispat deodată pe ea. Am strâns-o puternic, tot mai puternic, până ce plasticul a cedat cu un zgomot înfundat. S-a crăpat şi s-a spart. O aşchie mi-a zgâriat podul palmei, într-o apăsare ce ar fi trebuit...

În urmă cu o mie de ani, în Insulele Katai, principele era încă dorit de mii de femei, era încă pizmuit de baronii de sticlă care conspirau împotriva împărăţiilor şi era încă ascultat cu evlavie de savanţii de pe muntele Asahor, acolo unde s-a arătat pentru prima oară chipul Mântuitorului. Acum însă, odihnindu-se pe o...

Numele meu este Ara. Încă de mică mă simţeam străină de ceilalţi, pentru că ştiam că sunt diferită de ei. Cum de ştiam asta? Aveam nişte vise bizare care îmi reaminteau în fiecare seară cine sunt cu adevărat. Deşi arătam ca un om, mă purtam ca atare şi aveam o viaţă obişnuită aveam certitudinea că...

La mai puţin de o lună de când a început totul am dat peste o privelişte neaşteptată: un dezertor din tabăra cealaltă. Nu avea la el decât o armă banală cu neutrino – şi aceea descărcată – şi dormea ziua în amiaza mare la rădăcina unui copac, cu picioarele în radina ce se legăna molcom...

De plictiseală, Rhea învârtea lin între degete mânerul argintat al lornionului închis, prin  care-şi studia, distrată, viitorului mire. Găsea mereu o plăcere sadică în această îndeletnicire, fiindcă ingeniosul instrument, dăruit de naşa ei, taman în ziua logodnei, îi permitea să vadă prin magica lentilă care era adevărata faţă a persoanelor din jurul ei. Dax Ayan...

Alan bătu palma cu clientul său. Amândoi se arătau mulţumiţi fiindcă făcuseră o afacere destul de bună. Îl privi până ce silueta sa se topi după zidurile clădirilor din faţă, apoi făcu semn unui taxi să oprească. Ajunse acasă. De fapt nu era chiar „acasă”, camera de 4 pe 6 unde locuia fiind închiriată de...