Zilele trecute am avut plăcerea de a primi la redacţie o proză pentu concurs, însoţită de un mesaj care ne-a plăcut şi ţinem să vi-l împărtăşim:
Buna seara stimata redactie a Gazetei-SF,
Indraznesc sa va trimit un text pentru concursul lunii martie a.c., cu speranta ca n-am depasit termenul de predare.Sincer sa fiu, prezenta poveste am trudit-o mai mult cu gindul la concursul de roman SF pe care l-ati anuntat nu demult in prolifica dvs. revista online, avind exact obiectul numit roman SF in lucru, desi sint… oarecum incepator in domeniu.Felicitari in orice caz pentru continutul incitant al Gazetei-SF! Fiind un virusat al genului, sint convins ca eforturile dvs. de promovare a debutantilor nu-s zadarnice, chiar daca zic eu ca mai e destul pina la trezirea totala din coma a SF-ului romanesc.…Si uite-asa m-am gandit c-as putea sa pun si eu modestu-mi umar.Cu stima prieteneasca,Florin Nae (aka Bunicul la rubrica dvs. de comentarii :-))
Îi mulţumim Bunicului şi îl asigurăm că acest mesaj e cea mai plăcuta răsplată pentru eforturile noastre!
Gazeta SF
7 comments
Ben Ami says:
Mar 24, 2013
100 ca dumnealui si obiectivul e atins 🙂
Bunicul says:
Mar 24, 2013
Apreciez… aprecierea entuziasmului subsemnatului, da-i clar ca luarea taurului de coarne nu-i simpla in vremi cind nici taurii nu prea mai au coarne, vacile necheaza cind nu aflatoxi-viseaza etc. 😀 Serios acum si fara sa-ncerc dizertatii care-si au locul la Final-Frontier-III (apropo, abia astept sa citesc oarece concluzii ale discutiilor moderate de Eugen Lenghel): Gazeta SF face clar treaba buna si nu doar ea, dar numai prin publicarea online a unor entuziasti care scriu, mai bine sau mai rau, din pura placere (JE inclus) nu cred sa se ajunga prea departe. “Saparea” dupa valori si stimularea lor reala sint deci necesare, dar nu si suficiente intru ruperea unui cerc vicios al tirajelor de sub 1-2.000 ex. – fiindca titluri publicate ar fi totusi citeva, desi nu destule. Cheia promovarii se cam rupe deci in broasca intepenita a blazarii bibliofile romanesti actuale pe felia SF si-aici chiar ca nu mai am cuvinte, iar solutii nici atit.
Ben Ami says:
Mar 24, 2013
1-2000 de exemplare? :)))
milenium e propusa la premiul european… da’cred ca scoate romanii in 300.
evident… ursu ma poate contrazice.
chiar daca eu sunt in stare sa pierd si-un pariu pe numarul asta.
ma mir ca NIMENI dintre cei publicati acolo nu vine sa ne contrazica cu o cifra babana. sa ne zica de la obraz: – bai, astia! mi-am luat masina cu banii scosi, am vandut 5000 de exemplare si mi-am tras o… mana doua de toata frumusetea!
Cristi says:
Mar 24, 2013
Eu sunt curios cate exemplare din antologia “Zombii” au vandut la Final Frontier. Sunt autori buni, Pricajan este un profesionist iar subiectul este la moda.
Dar, cei de la editura or sa spuna ca “Zombii” a fost cea mai bine vanduta carte a targului sau cea mai bine vanduta antologie la targ… dar numarul de exemplare vandute nu e relevant.
Cristi says:
Mar 24, 2013
Ca sa nu creada Horia ca il atac, sa continui cu un amanunt.
Pe o piata de carte de 3-4 ori mai mare decat a Romaniei, ma refer la Ungaria, un bestseller science-fiction ajunge la maxim 2000 de exemplare vandute, iar The Windup Girl a lui Bacigalupi s-a vandut, de anul trecut pana acum, in 800 de exemplare. Asta spunea Csilla Kleinheincz de la editura Ad Astra care, la o intrebare simpla, din parte unui necunoscut, nu a considerat ca cifrele sunt irelevante.
Nu este nici o rusine daca scriitorii romanii sunt publicati in tiraje de 300 de exemplare, cum nu ar fi o rusine nici daca ar fi publicati in tiraje de 100 de exemplare.
Asta e realitatea pietei de carte pe care activam. Cifrele din vanzari nu trebuie sa ne descurajeze (vai romanii nu citesc) si nici sa ne entuziasmeze (vai, sunt 300 de romani care citesc).
Sunt pur si simplu niste cifre de la care trebuie sa pornim cand facem planuri si vise editoriale.
Bunicul says:
Mar 26, 2013
Corect, un tiraj de 300 ex. nu-i o rusine în sine, da-i un fass din p.d.v. economic pentru toate partile implicate. Sa ne rezumam insa la constatarea “asta-i situatia economiei / pietei, cu ea defilam in Romanica si basta” cred ca-i prea deprimant. Fiindca, fara sa gindesc comunistoid, nu-s totusi deloc convins ca piata se autoregleaza de capu’ ei fara interventii suplimentare – pina si unii neoliberali sint de acord cu asta.
Concluzie tranzitorie (fiindca merita revenit cu discutia pe concluziile de la Final-Frontier-III): taman astea zic (si) eu ca sint in suferinta pe tarlaua literaturii spec-fi de la noi – interventiile.
Adica selectia dincolo de “bisericute”, eforturile de promovare (si chiar autopromovare), comentariile obiective etc – ghionturile si suturile-n fund cu pasi inainte incluse. 😀