Dorințe la început de an

          Dragii mei, ca unul care se dă şi el prin bărcile sefiste, m-am gândit să fac ceva la început de an. Să aduc în faţa voastră măcar unul dintre scriitorii cu care am mai dat nas în nas pe la târguri, festivaluri, ori convenţii. Ca să vedeţi şi voi cu ce se mănâncă sefeul autohton, că poate-poate v-o stârni interesul.

          Of, bine, recunosc. Mint. De fapt, doream să mă dau mare cu cei pe care-i cunosc – ca atunci când eşti copil şi te lauzi, ca să faci impresie („A, îl ştiu, cum să nu! Păi chiar ieri am jucat fotbal cu el…”).

          Din păcate, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg.

          Michael Haulică n-a putut să participe. O aşteaptă pe Sara. Nu sunt guru, dar cred că nici Torquemada nu ştie de ce n-o transferă în locul ei pe Madia Mangalena.

          Şi Dănuţ Ungureanu aşteaptă. În Ghermana. Unii zic că ar fi aflat despre ceva urme de sfinţi descoperite în straturile vegetale şi minerale de acolo. Alţii că ar aştepta a doua venire a lui Marian Truţă. Dacă-i pe-aşa, ar fi mai bine să renunţe. Marian Truţă s-a dus să vadă dacă ninge pe Amazon, împreună cu Sebastian A. Corn, care s-a întors în Muribecca. Să mă tai cu tăişul bisturiului dacă înţeleg de ce a renunţat să mai caute Imperiului Marelui Graal, ori cel mai înalt turn din Babylon!

          Nici de Ovidiu Bufnilă n-am dat. Şi-a luat supranumele Meduza şi a plecat să se alăture cruciadei unui anume Moreaugarin, undeva, prin inelul magic din câmpurile magnetice ale Jazzoniei.

          Trăgând multe sfori, am reuşit să intru în Abaţia în care stă retras Dan Doboş. Am aflat că s-ar putea să iasă din izolare, în funcţie de votul unui referendum făcut prin intermediul reţelei DemNet – dar că, deocamdată, nu poate să participe la acţiunea mea. Însă mi-a vândut un pont – cică, în anul terminal, a găsit o carte cu scoarţe de argint, în care sunt date interesante despre un scriitor important din Gangland, Florin Pîtea. Din păcate, copertele erau ferecate, aşa că n-am putut aduna niciun fel de informaţii an/organice.

          Oliviu Crâznic a fost foarte amabil. Mi-a promis că mă ajută şi ne-am dat întâlnire la ceasul fantasmelor – însă, atunci când am ajuns, nu l-am mai găsit. Mai rămăsese doar coşmarul.

          Era să am noroc cu o femeie de succes – Roxana Brînceanu. M-a invitat să vorbim, dar n-am reuşit s-o disting printre nuanţele de întuneric. Într-un fel, poate că e mai bine. În ziua de azi nu e prea înţelept să te lauzi că eşti prieten cu persoane care respectă sharia.

          La Viorel Pârligras am renunţat destul de repede. Eu ştiam că făcuse escală pe Tobra, dar fergonautul mă înnebunea că l-a văzut în Zona de Est. Am lăsat-o baltă.

          Îmblânzitorul de fantasme şi Golem XIV mi-au spus că Radarul a depistat în Jurnalul unei cititoare nişte detalii despre un fenomen atavic legat de un anume Liviu Surugiu. Am renunţat şi la pista asta, pentru că nu mi-a fost clar dacă omul e real sau eral. Poate că, până la urmă, nu erau decât rămăşiţe de vise.

          Tot mai disperat că nu pot să fac ce mi-am propus, am început să bat la toate uşile. Am aflat că Eugen Cadaru nu era de găsit decât în a opta zi din fiecare noapte, că Doina Roman trecuse pragul, iar Adina Speteanu ajunsese deja dincolo de moarte. Despre Alexandru Lamba am auzit că a început să se ocupe cu afaceri murdare. Pe Florin Purluca se pare că l-ar fi făcut praf o singularitate. Ghinion curat, Teodora Matei se încurcase cu un om-fluture, iar Daniel Timariu era ocupat cu o maşină cu toane.

          Asta este. Am vrut să vă fac o surpriză frumoasă. Bine, da, am vrut să mă dau mare şi nu mi-a ieşit. Dar tot cred că ar fi fost interesant să-l aduc în faţa voastră pe unul dintre ei în prima zi a anului.

          Nu mi-a ieşit.

          Poate la anu’.