Nimic. Nici într-o parte, nici în cealaltă. În amurgul rece, doar şinele-i purtau monoton privirile, pierzându-se printre brazi. În zare, de la nord şi până în punctul în care soarele tocmai cobora după orizont, şirul lung de creste ale munţilor Sayan străjuia colţuros şi înzăpezit, prevestind asprimea iernii ce-avea, dintr-o zi...

            …trebuie să existe doar un singur scop final în marele plan evolutiv al unei specii conștiente; doar unul care să merite amintit, la care rasa esențială a visat dintotdeauna. Un singur deziderat neschimbat, odată cu trecerea mileniilor, de la atingerea conștiinței primare și până la ultima deconectare, tot ceea ce s-a obținut prin...

   Unde se așterne praful uitării, vei găsi fantezia la lucru.                                                                              1            Era cocoțată în vârful...

            Când o s-ajungă rândurile astea la tine, deja cre’că la Rețea o să fie vorba de explozia de-aici. Cu siguranță te vei întreba ce și cum, așa că am să-ți spun exact cum s-a-ntâmplat de fapt. Dorel, îl știi pe Dorel, ăla de-a sărit să ne ajute când ne-am bătut...

            Deschisese ochii. Şi-ar fi dat seama că era cel mai tâmpit lucru pe care-l putea face, dacă ar fi fost condus de raţiune. La naiba, pur şi simplu nu se putuse abţine…           Singura imagine inteligibilă pe care a fost în stare să o perceapă pe măsură ce se îndepărta de navă a...

O fugă a venit de la sine, Pe fugă a apărut la îndemnul lui Liviu şi Ben, Cel-ce-simte, încheierea poveştii, e pentru cei cărora le-au plăcut primele două părţi.                   Complet dezbrăcată, alerga pe câmpul încremenit. Aşchii de gheaţă i se înfigeau în tălpile amorţite. Înainta greu, ca prin mâl. Din spate, bărbatul cu...

            Insula Kefalonia era cufundată într-o linişte de mormânt. De obicei predomina haosul poveştilor, dar nimfele erau tăcute, presimţind răul ce se apropia. Nu se auzea niciun glas; vântul nu bătea, iar apa mării nu se mişca sub nicio formă.           Luna domnea liniştită asupra pământului, spunând stelelor povestea nopţii, deşi ele o ştiau...

              Împărţind subiectele, privirea acvilină a profesorului urmărea feţele studenţilor împrăştiaţi uniform prin amfiteatrul aulei în care se desfăşura examenul. Expresiile întipărite pe figurile lor, speriate sau relaxate, timorate sau îndrăzneţe, îl ajutau să-şi facă o primă impresie despre nivelul de cunoştinţe al fiecăruia.             Ştia că are o reputaţie ce-i ţinea la respect...

scenariu laureat la secțiunea lung-metraj a Concursului de Scenarii HBO – TIFF 2013 Actul I   ROMÂNIA, ROŞIORII DE VEDE GARA DE NORD 2013, 29 NOIEMBRIE, 3:30 P.M. TEMP. + 3ºC (O gară mare, cu multe linii şi peroane. Arcade deasupra peronului principal pe care tremură de frig câţiva călători. Mărfare în plan depărtat. La...

(Unui Gigi-contra, fără de care ne-am vedea mai frumoşi decât suntem) 34E110AF2BB rămăsese singurul umanoid de pe terra. De fapt, umanoid era un termen neadecvat, depăşit. Evoluţia rasei umane în ultimul mileniu făcea ca titulatura să fie complet nejustificată; constituţia şi psihologia umană se schimbaseră radical. 34E110AF2BB acumulase, în cei treizeci şi doi de ani...