Concursul de proză scurtă – luna martie!
Premiul pentru cea de-a doua etapă a concursului Gazeta SF – Editura Nemira va cuprinde cărți din seria Urzeala Tronurilor și o ultimă apariție: Paolo Bacigalupi – Fata Modificată. Mai aveți o săptămână pentru a trimite textele lunii martie! P.S. Aparent anuntul concursului de roman disparuse. Am remediat problema si vom reveni in curând cu...
Depeşa fără marcă – vorbă-n vânt
Nu m-am gândit niciodată c-aş putea avea apetenţă pentru scris şi nicidecum că voi ajunge vreodată să scriu. Părinţii mei m-au sortit, pe parcursul trecerii mele prin copilărie, pubertate şi adolescenţă, în funcţie de aptitudinile pe care fiece vârstă la vremea ei le-a evidenţiat singurei lor progenituri, unor meserii ce nu au nici o tangenţă...
Blestemul familiei Greensword
Paşii îi răsunau surd pe marmora albă, ecoul acestora dispărând undeva sub tavanul înalt al coridorului. Tablourile enorme, care acopereau peretele din stânga sa, îl priveau enigmatic, reflectând lumina pală, care pătrundea în coridor prin ferestrele ascunse după draperiile grele de culoare bej. David se opri în faţa uşii masive din lemn, care se afla...
Etapa finală – trimestrul întâi
Etapa a treia, pe ianuarie, a concursului de proză scurtă inițiat de Gazeta SF în noiembrie 2012 începe cu lucrarea „Nu e nimeni aici!”, semnată de Nicolae Tolontan. Având ca protagoniști doi englezi ai clasei mijlocii, tată și fiică, strămutați din Sheffield, Anglia, în Hefei, China, din motive nu foarte concludente (ceva legat de serviciul...
Nu e nimeni aici!
Sheffield, oraşul pe care îl ştiu de o viaţă, oraşul în care am văzut prima rază de lumină, oraşul în care mi-am făcut prietenii cu care aş putea traversa Styx-ul, iar acum, în clasa a X-a, la vârsta de 16 ani, în această zi memorabilă de 9 martie 2008, este oraşul de la care trebuie...
Lacul
Îi plăcea să urmărească activitățile cotidiene ale viețuitoarelor ce trăiau în interiorul și pe suprafața sa, într-o simbioză aproape perfectă. Studia cu interes luptele acestora pentru hrană, pentru căutarea unei perechi, sau simplele momente de socializare. În apele sale limpezi trăiau nenumărați pești de diferite forme și culori, precum și felurite specii de plante subacvatice....
Un nou început
Îmi amintesc şi acum acea noapte… După câteva încercări nereuşite de a adormi, m-am ridicat în capul oaselor, am rămas pe marginea patului câteva clipe, apoi am deschis larg fereastra care dădea spre Dealul Lunii, colina din spatele casei. Încă de când eram un puştan obişnuiam s-o numesc aşa fiindcă, dimineaţă de dimineaţă, fără excepţie,...
Dubletul din etapa decembristă
Cu o intrigă ce se mișcă mai mult la nivelul ideilor, povestirea „Pilotul”, de Anișoara Peța, pare desprinsă din atmosfera space opera a serialului Star Trek. Povestea are nerv și are tensiune, păcătuind numai printr-o oarecare aglomerare de amănunte dispersate în trăirile nițel prea multor personaje, fapt care o face o idee mai greu de...
Pilotul
– E aici! – Millie? – Nu am zărit-o, dar Sfinxul e aici, domnule comandant. Tocmai a solicitat permisiunea de andocare. Priviţi! A cronometrat careva? Cred că au fost mai puţin de zece secunde! Nu! Reiau şi cronometrez mai târziu. Thor! Trezeşte-te! Au sosit oaspeţii nahurri! Părăsi sala de comandă şi se îndreptă grăbit spre...
Muzeul poveştilor Incorporated
Managerul nu putea să îşi ia gândul de la zgârietură. Biroul de epocă ar fi trebuit să fie perfect. Spera ca turiştii să nu observe julitura. Abia reuşi să monteze pancarta deasupra uşii. Un bărbat în salopetă albastră sprijinea cu ambele mâini scara de lemn pe care era cocoţat managerul. Privea plictisit în întunericul din...
Şi a fost iarăşi concurs, etapa întâi…
Deschidem prima cronică a noului concurs de ficţiune speculativă, găzduit de astă dată de Gazeta SF, cu două-trei aprecieri fără legătură directă cu literatura, fie ea ştiinţifico-fantastică, dar care sperăm că au darul să aşeze lucrurile la locul lor, în contextul mai larg al timpurilor pe care ne e dat să le traversăm… Deşi nu...
Traversarea
– Ei bine? – Ei bine, ce? – Ţi-a plăcut? – Mi-a plăcut. – Nu prea se vede. – Păi ce să se vadă? Mi-a plăcut, n-ai văzut c-am aplaudat? Ieşeau de la operă, unde luase Adina bilete ca să-i facă o surpriză. Şi surpriză fusese, dar nu cum sperase ea. Mihai Nicodim era actor...










comentarii recente