Argument

          (Prefaţă la volumul Generaţia Matrix)

          Generaţia mea a fost marcată de schimbare. Am devenit martorii tranziţiei de la o copilărie petrecută în anii 80 în comunism, cu banalitatea şi monotonia sa aparentă, care ascundea mişcări telurice la nivel colectiv şi individual, spre un multrîvnit altceva, spre acea lume nouă. Atunci s-a produs ceva important, iar lecţia acelui timp nu trebuie uitată. Oamenii secolului XX au asistat la manifestările unor ambiţii necontrolate, care au creat monstruozităţi precum teoria eficienţei industriale aplicate societăţii, inventată de F. W. Taylor, iar căderea unui regim care se pretindea infailibil şi etern a demonstrat eşecul oricăror construcţii absolutiste.

          Produsele mediatice provenite din Occident au înfăţişat simboluri ale lumii reale, dar şi ale unor lumi posibile. Abundenţa de lumină şi culoare de la capătul „tunelului” comunist a avut un impact covîrşitor asupra mea şi a colegilor mei de generaţie, influenţîndu-ne pînă şi visele. După un lung şi fascinant pelerinaj prin lumi virtuale, am încercat să dau un sens lecturilor, miilor de filme şi piese muzicale, sutelor de jocuri de computer „devorate” dintr-o respiraţie în toţi aceşti ani. Ideile acumulate pe parcursul acestor „călătorii” care fac parte din periplul vieţii, asociate unui efort introspectiv, m-au condus pînă la a susţine în revista Contrafort o rubrică. Cu acest prilej doresc să-mi exprim recunoştinţa d-lor Vitalie Ciobanu şi Vasile Gârneţ pentru că m-au încurajat, oferindu-mi şansa de a mă manifesta în spaţiul unei reviste de o înaltă ţinută. Cartea de faţă prezintă o serie de eseuri publicate în cadrul acestei rubrici.

          În volumul de faţă am încercat să prezint cîteva dintre noile fenomene artistice ale începutului de secol 21, analizîndu-le în raport cu trecutul cultural. Sper ca textele incluse aici să prezinte interes atît pentru cititorii tineri, cît şi pentru cei în vîrstă, temele tinzînd să realizeze un echilibru între arta cultă şi cea „profană”.

          Este evident că ficţiunile în care abundă peisajul mediatic actual posedă o forţă enormă. Ne aflăm în continuare pe acelaşi Pămînt strîmt, dar imaginaţia noastră traversează limitele spaţiului şi timpului, şi aduce la lumină misterele trecutului şi viitorului. Se pare că nu mai e nimic care să ne poată surprinde. Posibil, cea mai importantă calitate a imaginaţiei constă în capacitatea sa de a evoca un anume adevăr care sfidează autoritatea răului şi a suferinţei, asemenea unui vis în interiorul unui alt vis care ne face să ne deşteptăm.

          Comunicarea dintre culturi este probabil unul dintre fenomenele cu adevărat benefice ce se manifestă în lumea de azi. Fiecare tradiţie percepe celelalte culturi din perspectiva propriei individualităţi şi astfel se formează o reţea de interconexiuni, de reflecţii nesfîrşite, care tind să reconstituie acea unitate primordială care se presupune că ar fi existat la începutul istoriei umane. Acest efort de însumare conduce totodată spre recuperarea unei cunoaşteri profunde.

          Există numeroase modele repetitive prezente în toate culturile de oriunde şi de oricînd. Bunăoară, am putea afla paralele între forma temporală a unei piese muzicale, modelul periplurilor în literatură, cel al călătoriilor iniţiatice în viaţa reală, şi ciclurile naturii.

          Aflăm similarităţi între tehnicile de vizualizare aplicate în hinduism şi buddhism, şi principiile realităţii virtuale, sau între Timpul Viselor al aborigenilor australieni şi reţeaua Internet, o dimensiune paralelă în care spaţiul este anulat. Rolul magiei este preluat acum de tehnologie. Fenomenele artistice contemporane, de la muzica lui Xenakis şi Stockhausen pînă la concertele rave, de la mişcarea hippie şi rock-ul psihedelic pînă la muzica ambient-experimental şi industrial reiau modelele ritualurilor omului primitiv. Jazz-ul, dar şi muzica techno, au fost create de artişti afroamericani. Fondatorii literaturii fantasy, un folclor artificial, au apelat de fapt la miturile celtice şi scandinave. Atunci cînd a creat seria „Războiul Stelelor”, George Lucas nu a făcut decît să pună în valoare tradiţia culturală a lumii, la fel ca şi Frank Herbert, creatorul romanului „Dune”, înaintea sa.

          Timp de milenii natura umană a rămas nealterată. Totuşi, chiar şi această condiţie riscă să fie supusă unor schimbări. Suprasolicitarea informaţională provoacă transformări majore, care pot conduce la o desăvîrşire intelectuală şi spirituală. Dar, în acelaşi timp, sîntem martorii unei degradări extreme, reprezentate prin tipajul barbarului dotat cu armă nucleară şi computere. Din această perspectivă, pe parcursul istoriei artiştii au avut un rol similar şamanilor din culturile tradiţionale, care restabileau o relaţie armonioasă cu forţele naturii în perioadele de dezechilibru social. Acelaşi rol a fost exercitat de Carol cel Mare după dezordinea perioadei merovingiene, de artizanii Renaşterii, precum şi de toţi reformatorii spirituali. Creaţiile artistice au misiunea să reamintească societăţii ce înseamnă să fii om. Eseurile incluse în acest volum sînt şi o încercare de a distinge un filon comun ce leagă diversele culturi, imprimîndu-le un sens.

          Acestea ar fi reperele pe care se sprijină cartea de faţă. În cadrul ei, un spaţiu aparte este rezervat muzicii electronice, vechea mea pasiune. Sînt prezente cîteva texte pe această temă, pe care o abordez în calitatea mea de muzician cunoscut sub alter-ego-ul Megatone, autor al unor emisiuni la Radio Moldova şi al unor cronici în presă. Astfel, nu-mi rămîne decît să vă doresc o lectură plăcută, în speranţa că fenomenele artistice prezentate în această carte vor ajunge să fie cunoscute de un public mai numeros.