Gândesc! Din nefericire, asta-i tot ce mai pot face: să gândesc. Şi nu sunt nici două ceasuri de când puteam face orice altceva. Două ceasuri care m-au transformat, m-au reconstruit, separând pe vecie tot ce-am fost de orice-aş mai putea fi vreodată. Deşi îmi păstrez neştirbită memoria, oricât m-aş strădui...