—  Fragment de Teodora Matei —                     5           Mâna Isidorei întârziase pe oblonul de lemn greu, întunecat. Ura crepsuculul de șase luni de pe Barateea. Ar fi dat orice pentru zilele și nopțile Pământului, pentru verile și iernile lui. Duse. Aproape uitate. Zăpada era albă sau tradafirie?           Trăsese atentă zăvorul...

        — Fragment de Bogdan Lazăr —            3             Amadi gonea nebunește. Sângele îi fierbea în vene. Simțurile îi erau încordate la maximum. Era prea aproape… Acesta e momentul! Nimic nu trebuia să strice planul. Era dator semenilor lui care fuseseră exterminați de acești grași oribili care acum își...

— Fragment de Daniel Boca — 1                     Copacii alergau unul câte unul în direcţia opusă. Printre crengile înfrunzite razele celor două luni îşi aruncau argintul sau arama, în funcţie de care era vizibilă din goana unimotorului. Cerul era parţial acoperit, din loc în loc ploaia stropea abia stârnind colbul, iar unimotorul aluneca fără...