Simţea cum se înalţă la ceruri. Forţele terestre nu mai aveau nici o putere asupra lui. Se salvase pentru totdeauna din lanţurile materiei şi acum urca tot mai sus în văzduh, ca un Icar în întâmpinarea destinului. Îl acapara un sentiment terifiant de libertate, în sufletul său teama de necunoscut se amesteca cu euforia vertijului....

Dintr-o dată, Europa nu ne-a mai transmis nici un semnal. Nişte pelerini sosiţi tocmai de dincolo de ocean ne-au spus că în drumurile lor n-au găsit decât dealuri, munţi şi văi. Noi ne-am mirat foarte tare. Nici ţipenie de om?! Nici turnuri? Nici castele? Nici autostrăzile spălate dis-de-dimineaţă cu detergenţi fini şi frumos mirositori? Nici...

O clipă lungă cât doi ani… “Există undeva, în partea dreaptă a vieţii o gară. O gară construită din cărămidă. Din cărămida roşie. Este o gară mică. Are un singur etaj; probabil că este cel mai stingher etaj din lume. Uneori acolo se aprinde lumina. Dar foarte rar. Şi, ca un făcut, asta se întâmplă...

Agentul de pază al firmei nu îi dăduse voie să fumeze, interzicându-i chiar să mai deschidă gura. Trecuseră vreo treizeci de minute de aşteptare în secretariatul unde se auzeau numai tastele apăsate de secretara care nici măcar nu îi băgase în seamă de când intraseră în încăpere. Simţea cum pachetul de ţigări îl frige în...

Şi ce dacă i-am avertizat prin WorldNet? Ce dacă n-au învăţat nimic din felul în care au dispărut America, Europa şi Africa?! S-au rătăcit asiaticii. Pricoliciul de la Arsenal ne-a spus că s-ar fi pierdut Asia în spiritul lui Buddha. Buddha? ne-am mirat noi. Oare despre ce vorbea aşa, în dodii, pricoliciul? Ce mai pusese...

Cine mai ştie când, pe un promontoriu al minciunii, Lapida — sclava rǎtǎcirilor – putea fantasma milioane de creduli, şi reuşea sǎ deranjeze cu pricinile sale cerebrale gerontocraţia mass-mediei din frumosul Olimp, adicǎ exact acolo unde se pun la cale trǎdǎrile lumii moderne. Privind-o prin ochii marelui preot al vǎzduhului puteai zice cǎ-i cea mai...

La sfârşitul verii, America a dispărut de pe monitoare. În WorldNet s-a iscat o învălmăşeală de nedescris. Posturile de televiziune transmiteau imaginile a milioane de oameni consternaţi, pradă confuziei. America nu mai era. Gata, se evaporase. Oceanul Atlantic se întindea cât vedeai cu ochii. Ici şi colo cădeau din cer tot felul de sateliţi-spion pe...

Diana conducea cu dezinvoltura ei dintotdeauna. Maşina părea o simplă prelungire a fiinţei ei şi era o adevărată încântare să o priveşti cum şofează. Tocmai lua o curbă periculoasă când, dintr-o dată, mi-a venit ideea să o sărut. Mi-a simţit parcă gândul şi a întors capul spre mine să-mi răspundă, dar chiar atunci camionul uriaş,...

O muscă neagră, cu aripile strânse, se plimba curioasă pe capacul deschis al penarului meu. Aş fi vrut să îmi întind încet-încet mâna dreaptă şi să-l închid în viteză. Întotdeauna mi-a placut să prind muşte. Doamnei Olimpia nu-i plăceau isprăvile astea şi de m-ar fi prins, mi-ar fi înşurubat din nou pe pielea capului inelul...

Navigatori de-ai noştri ne-au transmis semnale disperate. Au slobozit o tristă notă de jazz dintr-un trombon de sticlă. Nu găseau Africa. Zăreau doar sclipirea Mediteranei revărsîndu-se tumultuoasă în Oceanul Atlantic. Doar atât. Din când în când, dintre valuri, ieşea câte o pompadură argintie care cânta cântecele porcoase şi care tot chite să se drăgălească pe...

– Când l-am găsit nu mai avea suflare. Doar ce fusese atins cu câteva clipe înainte, căci roata din faţă încă i se mai învârtea. Biotorul, însă, îi fusese zdrobit. Nu mai aveam cum să-l ajut. Aldazana îl privea fără nici o expresie pe nevolnicul de lângă motocentaurul mort. Părul în neorânduială reuşea să-i ascundă...