Redactor sef: Alexandru LAMBA
Redactor sef-adj.: Teodora MATEI
Redactia: Adina AILOAIEI, Marcel GHERMAN,
Bogdan S. POPESCU, Sorin Catalin TRASCU

Contributii grafice: John DOBRO
Editor / Director: George SAUCIUC
Povestiri

Carnaval

          Nu mai știu cui i-a venit ideea să-l facem pe Lacul Morii. Poate că tradiţia a existat dintotdeauna. Mereu aceleaşi costume şi aceleaşi măşti au circulat de la unul la altul. Aceleaşi bărci pentru fiecare, din acelaşi lemn ascuns sub luciul argintiu al vopselei. Aceeaşi barcă multiplicată din nou, şi din nou până la...

Contact

                    Nhoa se desprinsese în dimineaţa aceea, pentru prima oară de când intrase în atmosfera terestră, de norul-mamă şi pentru o vreme pluti în derivă pe deasupra câmpului, până ce curenţii de aer de joasă înălţime o atraseră către primul rând de case. Până atunci, componenţa de apă şi gaze...

Team building

          Lampioane de hârtie cu lumânări aprinse mărgineau cărarea dintre hotel și poienița dintre vii, în care, atent supravegheat de oamenii de ordine, ardea un foc de tabără. Faptul care m-a impresionat din prima clipă, văzând focul, a fost trunchiul imens de brad, așezat vertical, ca un catarg, în mijlocul stivei de...

Cristalul negru

          Nimeni nu îşi mai aminteşte în ce împrejurări a fost găsit primul cristal, dar oricine îşi poate închipui uimi­rea care l-a cuprins pe norocosul Descoperitor, atunci când, primind căldura palmelor omeneşti, petalele ascunse înă­untrul pietrei s-au deschis larg, înflorind din nemişcarea minerală.           Venite parcă de nicăieri, sunete, cu­lori şi forme...

Roata din Antikythera

          Nu, EI nu pot intra la mine, dar îi aud dincolo de zid mişunând, mârâind şi adulmecând. Uneori vine EL, chiar EL, şi duhoarea lui pestilenţială răzbate prin piatră, stâncă, pereţi. Mi-l închipui teribil, uriaş, regele Limax, dar plin de tentacule otrăvitoare. Se fixează pe nişa îngustă, simte că locul acela...

Ciudații

          Pe vremea aceea eram nevoiți să călătorim destul de mult. Și, pentru că aproape toate așezările erau de regulă pustii, trebuia să mergi al naibii de mult la picior ca să mai găsești un loc cu oameni. Nu era ca și cum am fi avut nevoie de ajutorul lor, doar că...

Pseudo-genesis

          Koko dădu la o parte „Scândura mobilă” – aşa denumise el perioada pe care o desprinsese din gardul putred al bătrânului Timp, ca să poată intra pe tărâmul celuilalt Creator direct din canalele platformei sale şi alergă să-i spună lui Astorall ultima noutate:           — A venit soră-mea din Clocitor!           Astorall şedea pe...

Lamă albă, tăiș negru

          Își pipăi confuz vestonul zdrențuit. Era ud. Sânge? Apă? Sevă? Trase adânc în piept aerul fetid: mirosea a junglă, moarte și putreziciune, dar nu și a sânge. Ghemuit în patru labe, așteptă nemișcat câteva clipe să i se obișnuiască ochii cu întunericul aproape absolut. Două-trei raze firave scurse din sus în jos, topite în...

În așteptarea lui Mesia

          Cu o şiretenie de care numai animalele şi copiii mici sunt în stare, în cele din urmă Laura m-a dus de mână până în faţă la Modarom fără să îmi dau nicio clipă seama că, de fapt, sunt dus de nas şi că asta fusese ţinta ei de la bun început.           Era una...

Full-man

          Cei mai mulţi pot fi traşi pe sfoară într-un mod atât de nesubtil încât minţile lor ca nişte creuzete stupide de ars gazu’ refuză sistematic varianta LOSER.           Asta e. Dintotdeauna omul a imitat maimuţa, dintotdeauna a imitat calul, pasărea pino, lipitoarea, urechelniţa. Şi aşa mai departe câte milioane de specii or fi existând....

Cine doarme și visează

            Simt o atingere pe umăr și prin bezna uitării încep să clipocească șiruri de rune albe. Tăcerea mi se prelinge din creier în urechi, prefăcându-se într-un sunet aspru și scurt ca un croncănit de cioară. O lumină pestriţă îmi zgârie ochii.           Clipesc de câteva ori până când imaginile şi sunetele îmi devin...

Planul de supravieţuire

          Gândurile reveneau cu greu prin cortina de ceață care îi învăluia conștiința încremenită de consecințele somnului criogenic. Frânturi de imagini se perindau haotic în fața ochilor, refuzând cu încăpățânare să reconstituie filmul evenimentelor ce precedaseră coliziunea. Amplasat semi-culcat în scaunul de comandă, Aviv mișcă atent degetele mâinii drepte și simți cum o durere acută...