Spintecătorul sorții (fragment)
… Orele lungi ale zilei se depănară-ncet, dar, în sfârşit, seara se aşternu peste meleagul din Kawa. Cam pe la ceasul când la suprafaţă dispăruse şi ultima geană de lumină, Yigi intră în atelier; Mugen aştepta, aşezat pe băncuţă, cu braţele-ncrucişate. Privindu-şi învăţăcelul, Yigi simţi că este tras înapoi, până-n vremea când puiul de om...
Proiecte transumaniste în secolul distopiilor
Odată cu evoluţia civilizaţiei occidentale, ambiţia elitelor sociale de a obţine putere şi control absolut a crescut constant şi a atins forme supradimensionate. Trufia fără limite a homunculului european care se crede stăpânul universului a culminat în secolul XX prin emergenţa unor construcţii politice teratologice, care intenţionau să schimbe lumea în cel mai radical mod,...
Strigoi
I DN 13 spintecă micul sat Șopîrlița, unde vreo 250 de suflete își duc viața de pe-o zi pe alta, lucrează pămîntul și stau la șuetă seara, la asfințit, în dreptul crîșmei lui Pitpalac, centrul satului, mai important decît primăria, mai important decît căminul cultural desființat, o clădire rămasă în paragină, în care...
Cozonacul venusian
I-am facut semn cu mâna, iar el a strigat nu stiu ce și s-a hlizit la mine. Pentru un rusnac ca el, care făcuse înconjurul lumii, numele de Belbo era de-a dreptul caraghios. Dar nu se sfia. Nu-l deranja. Era un tip discret. Nu mi-a pus întrebări atunci când l-am întrebat de matușa lui din...
Căsătorit cu o venusiană
Stăteam și priveam gânditor fereastra- hologramă care înfățișa un peisaj desprins din Câmpiile Marțiene. Sau cel puțin, îmi luasem mutra de gânditor la purtător, încercând să o impresionez pe Dara. Am activat telecomanda, am schimbat frecvența, iar fereastra mi-a revelat adevărul: peisajul citadin unde îmi duc existența plictisitoare. De fapt, dacă stau bine să mă...
Umbra din afara timpului (2/3)
IV. Am continuat să păstrez un jurnal atent al viselor extravagante care se îngrămădeau peste mine atât de vii și apăsătoare. Un asemenea jurnal, îmi justificam, era de o reală valoare ca document psihologic. Frânturile păreau încă blestemat de asemănătoare unor amintiri, dar din fericire puteam să lupt împotriva acestei impresii cu o rezervă...
Invazia
M-am trezit de dimineață foarte devreme pentru că aceea era una dintre cel mai importante zile din viața mea de până atunci. Am deschis larg fereastra și am inspirat aerul rece și proaspăt. Se simțea o boare fină de flori de cireș care venea de jos, de la livezile înflorite. Chiar în fața mea,...
Bestiarele medievale şi metamorfozele lor moderne
În toate timpurile, scriitorii şi artiştii au simţit mereu nevoia de a căuta noi teme şi formule şi noi teritorii de explorare, fără de care cultura nu evoluează şi ajunge să stagneze. Astfel, după cum la sfârşitul secolul XIX şi în debutul secolului XX tradiţia clasică avea să cedeze sub presiunea inovaţiilor excentrice...
Arca doi – Fluturii apocalipsei
− Am preluat comanda! Rasinca, ochii tăi de vulpe, pulpa ta de foc! Aaaa! Yan întredeschise un ochi și privi, buimac, mai întâi la ceasul de pe noptieră, apoi la prezența masivă și păroasă de la marginea patului: − Vasile… Ce-ai cu mine, frate? N-am dormit nici cinci ore. Omule, mi-e rău,...
Nervorum somnum
Simt ceva ciudat. O groază inexplicabilă pune stăpânire pe mine. Nu e nimeni în cameră în afară de mine, totuși ochii mei încearcă să distingă nevăzutul din întuneric. Privesc pe geam, iar stelele sclipesc și în seara aceasta la fel ca în celelalte seri. Nimic deosebit, dar simt o privire care-mi învăluie trupul și...
Printre zeii nopții
Acum îmi duc traiul în Europa, într-o casă de bătrâni. Este frumos locul, dar nu pot spune că am câștigat simpatia celorlalți locuitori. Ba chiar din contră. În mică parte pentru că vin din cealaltă parte a lumii, dintr-o altă cultură, și port însemnele unei alte religii, dar adevăratul motiv este izolarea mea. De...
Pedeapsa lui Gin Min
Cu zece ani în urmă, de Ziua Independenței, iubita lui Gin Min a dispărut fără urmă din parcul de distracții al orașului Carson. Din acel moment, Gin Min a început să se poarte ca un țicnit, fiind convins că Ea îl părăsise pentru că sforăia îngrozitor când adormea beat. Avea în jur...
comentarii recente