– Ce bine că e moale pământul, dar fără săpăliga asta a mea tot nimic nu făceam. Un gândac,uuu, ce mare e!           – Vă mulțumesc pentru ajutor, acum lăsați-mă vă rog pe mine. Vreau să pun eu florile. Luați și banii ăștia. Și când mai puteți, adunați vă rog și...

            După nenumărate lupte cu propria-mi voință m-am hotărât să o fac. Da, m-am hotărât să o ucid! Înțeleg și simt zvârcoleala din sufletul vostru, pentru că evident, sunteți împotriva deciziei mele; vă asigur însă că gestul meu este pe deplin justificat.           Ea nu mă iubește! Ei și, ce-i cu...

Cavalerul apărător al porţii muri în luptă. Armura-i străpunsă în prea multe locuri nu mai era de folos nimănui. Doar sabia îi fu luată de către scutier şi dusă în cetate. Credinţa în Dumnezeu şi sabia; doar atât îi rămăsese scutierului. Şi doar cu aceste două bunuri se posta în fiecare seară la poarta cetăţii,...

Doi copii se ceartă pe o ciocolată. Călători vin şi pleacă. Vacarmul îngrozitor de dinaintea sosirii trenului. Vagoane părăsite, biciuite de arşiţa zilei. Fata morgana s-a dus. Ziua se face în fiecare seară fluture. Mai poţi zări doar luminile ascuţite ale trenului. “Trenul  Piteşti – Baia Mare pe linia 3”. Ţi se adună timpurile în...

Mă retrăgeam la adăpostul unui copac bătrân. Ascultam paşii care trosneau peste crengile uscate. De acolo, urmăream cum jocul se înfiripă iar. Râsetele copiilor răsunau puternic, vocile lor se pierzându-se-n pădure, repetate, ca şi cum aş fi memorat o lecţie. Larma din jur stârnea în mine fiori bezmetici, pe care-i simţeam străbătându-mă, odată cu sângele...

Simţea că urechile îi explodează de frig. Mergea către nicăieri. Lacrimi îi curgeau pe obraji. Îl durea capul. Fierbinţeala îi cuprinse fruntea. Înnebunea. Clădirile înalte îi apăreau în faţă ca nişte ziduri cenuşii învelite într-o husă albă de zăpada ce acoperea alene peisajul. Un bărbat mergea ţinându-şi copilul de mână. La prima intersecţie s-au îndepărtat,...

Tocmai terminasem de făcut o vizită prietenului meu în covalescenţă, cofetarul, care se refăcea după o boală lungă şi grea, aşa că am luat-o încetişor spre casă, pe drumuri ocolite umbrite de galbeni castani. Era o dimineaţă liniştită şi frumoasă de toamnă iar pe chipurile oamenilor pe care îi întâlneam şi pe care îi salutam...

         Nu m-am priceput niciodata la începuturi, nereușind să duc ceva din punctul A în punctual B.          Când am început ceva a fost de undeva din punctu A1 sau A secund.          Şi după această introducere cam aridă în care povestesc despre o anumită incapacitate de a începe ceva, îmi dau un timp de...

– Citeşte-mi o poveste, se trezi într-o dimineaţă de iarnă Luciana rugându-mă. – Am scris câteva rânduri, într-adevăr, am spus îngăduitor. Câteva pagini, am mai adăugat, simţind nevoia unei lămuriri. În ultimul timp, nu prea mai reuşesc să duc ceva până la capăt. – E bine şi atât. Te ascult. Mi-am îndreptat spatele, tuşind didactic...

Eram emoţionat. Mi-am dres glasul, încercând să tuşesc, mai mult prefăcându-mă. Un vechi truc de orator de mâna a doua. Am zâmbit privind peste asistenţă. Şi n-am depistat nici cel mai neînsemnat freamăt. Nici măcar un abur de respirare, deşi în încăpere era frig. Ei nu erau decât nişte piese de mobilier, care de care...

Totul începuse atît de simplu. Poate chiar prea simplu pentru mulţi, incredibil de simplu. Ea îşi puse pe net întîi pozele, fară nici un cuvînt. Ochii, buzele, picioarele, braţele şi sînii ei fară nici un nume, fară nici alt semn. Necunoscuta, regina lumii, puştoaică drăguţă, sexi, cea mai frumoasă, frumoasa netului, miss net, interesantă. Aşa...