Scriitorul englez William Morris (1834-1896) este considerat unul dintre precursorii literaturii fantasy. Prozele sale au preluat modelul curentului neo-gothic, dar cel al vechilor romane cavalereşti. Geografia lumii imaginare din romanul lui William Morris „The Wood Beyond The World” („Pădurea de dincolo de lume”) (1894) l-a inspirat pe J.R.R. Tolkien atunci când a imaginat tărâmului Middle-Earth din „Lord of the Rings”. Cele două lucrări au în comun motivul expansiunii lumii civilizate spre un vest miraculos, ce aminteşte de procesul de colonizare a continentului american.
Romanul lui William Morris are ca protagonist un tânăr care, după o tragedie în familie, porneşte într-o călătorie spre ţări îndepărtate. La un moment dat acesta are o viziune în care apar trei personaje cu valenţe simbolice: o doamnă autoritară, o domnişoară care pare a fi servitoarea acesteia şi o creatură ce aminteşte de un goblin.
Mai târziu eroul ajunge, după o călătorie anevoioasă, într-un târâm vrăjit unde le întâlneşte pe cele trei personaje în realitate. O mare parte a cărţii descrie o poveste romanţată ce se dezvoltă în timpul şederii protagonistului în palatul stăpânit de acea doamnă enigmatică. Personajul se îndrăgosteşte de servitoare, iar aceasta îi povesteşte cum a fost vândută în captivitate şi îi destăinuie că atât doamna, cât şi sclava posedă puteri magice.
La un moment dat, sclava îşi omoară stăpâna şi evadează împreună cu iubitul ei. Cei doi traversează apoi pământul Oamenilor-Urşi, timp în care domniţa le arată acestora un miracol şi înfăptuieşte o veche profeţie.
Apoi ei ajung în tărâmul oamenilor, unde sunt întâmpinaţi de o ceată de cavaleri şi conduşi spre un palat. Noaptea eroul este supus unor încercări, pentru ca dimineaţa să fie încoronat ca rege al acelei ţări. El îşi trăieşte restul vieţii în linişte şi pace, alături de regina sa. Niciodată însă nu se vor mai întoarce cei doi în Pădurea de dincolo de Lume.
