Dacă mă lăsați în fața unui auditoriu căruia știu că pot să-i comunic lucruri interesante, aș putea să vorbesc cu entuziasm cincizeci de minute fără pauză, adică până sună clopoțelul, și încă ar mai rămâne lucruri nespuse. Așa s-a întâmplat la prima prezentare cu public a cărții mele de debut, Noaptea lemurienilor, lansare petrecută sub foaia unui cort imens instalat în Piața Unirii din Focșani, cu două zile înainte de Sci+Fi Fest. Am vorbit atunci despre resorturile care m-au îndemnat să scriu această carte, despre pasiunea cu care am scris-o și despre acele calități ale ei care, în opinia mea, o recomandă pentru lectură. Am putut să vorbesc la Focșani despre lucrurile acestea cu entuziasm deoarece am văzut în audiență potențialii cititori, cu care am stabilit o legătură empatică. M-am agățat de privirile a două sau trei persoane, auzeam exclamațiile aprobatoare ale lui Cătălin Pavel de lângă mine și m-am simțit sprijinit psihologic.
Ce s-a întâmplat la Sci+Fi Fest de nu m-am putut concentra asupra subiectului, nu mi-am găsit ideile și cuvintele și am încheiat după trei fraze pline de banalități? Cătălin Pavel era în continuare lângă mine, în audiență erau destui prieteni care știam că mă susțin. Și atunci? Ce a determinat apariția acelei bariere psihologice care s-a interpus între mine și audiență?
De vină trebuie că a fost scena aceea supraînălțată și depărtată de public, scenă pe care îi văzusem și îi ascultasem cu abia o oră înainte pe Florin Stanciu, vorbind despre inteligența artificială, pe Liviu Surugiu conferențiind impetuos și foarte documentat despre revistele americane de SF și despre naivitatea cu care încearcă unii să bată la porțile lor, pe Dănuț Ungureanu, Alex Lamba, Sebastian A. Corn și Florin Stanciu dezbătând fără oponent dozajul optim între știință și literatură în literatura SF. Aici trebuie că s-a produs acel clivaj, acea alunecătură de conștiință care mi-a împrăștiat gândurile și mi-a golit mintea de idei. Pur și simplu, nu puteam să mă văd în postura de a vorbi aceluiași public și de pe aceeași respectabilă scenă căruia îi vorbiseră ei cu câteva momente înaintea mea.
Nu mă consider un tip respectabil, deși înțeleg că am – fără voia mea – aparența asta, de care încerc prin orice mijloace să mă debarasez. M-am lăsat barbă, pot blugi rupți în genunchi, vin la școală pe bicicletă. Veți spune: dacă nu ai stimă de tine, atunci nu poți avea nici stimă față de ceilalți. Inexact. Lipsa mea de stimă nu este față de oameni, ci față de sistemele de idei. Orice sistem de idei are, după mine, tendința ontologică de a deveni , dacă e lăsat să crească mare, un dogmatism viu și agresiv.
Cu rezerva că nu am participat decât la evenimentele de interes strict literar și nu am văzut și celelalte puncte din program, cum ar fi Zona Fun Science, Zona Astronomie sau Expozițiile interactive, pot să spun că Sci+Fi fest mi s-a părut la prima vedere o manifestare respectabilă, dar reținută, prudentă. Concluziile vorbitorilor s-au învârtit mai ales în jurul lui „nu se poate”. Nu poți pătrunde „dincolo” decât cu traducători nativi și cu simpatie față de literatura SF, și numai dacă îți dedici 7 x 24 ore pe săptămână scrisului, nu poți scrie SF dacă nu ai proaspete în memorie Legile lui Kirkhhoff, cititorii de SF sunt în număr limitat, mai exact 1000 și multe astfel de bariere de netrecut.
Am înțeles de aici că ne-am cam apropiat de limitele noastre. Și cu concluzia asta pesimistă aș fi plecat, dacă n-aș fi auzit, participând la discuțiile non-conforme de pe alee, din jurul standurilor de cărți sau la o cafea, că există și planuri pentru viitor. Fie că este vorba despre un concept nou de librărie dedicată SF-ului, pe care aș numi-o librărie polivalentă, fie că este vorba despre un anumit proiect editorial îndrăzneț, planurile nasc întotdeauna speranță. Cu această speranță am plecat duminică seara de la Biblioteca Națională. Și cu sentimentul că numai cu o gândire «out of box» poți face imposibilul posibil. Uitați-vă la mine. Am debutat în literatura SF la 61 de ani.
7 comments
Liviu Surugiu says:
Oct 3, 2017
Mie mi-a plăcut cum ai vorbit!
Iar ideea părea fi ”nu poți decât cu traducători nativi și 7×24 dedicat scrisului”, dar, în realitate, este ”POȚI cu traducători nativi și 7×24 dedicat scrisului”!
Aștept să ne revedem la Gaudeamus!
Florin Giurca says:
Oct 3, 2017
Mulțumesc, Liviu!
Ovidiu Bufnilă says:
Oct 3, 2017
Uuups…Uite o ocazie buna sa daramam miturile din asa-zisul fandom românesc…Păi daca aceste idei sucite va inmoaie e nasol…Va trebuie curaj si atat. Dati-i drumul, luati legatura cu miile de reviste din toata lumea…Nu va impiedicati de prostii de genul asta cu traducatori nativi si alte bullshituri…Tigrilor, daca gandeam asa, stateam si acum la serate literare provinciale la bibliotecile si cenaclurile din bucuresti…Hai sa fim seriosi…Va este teama de ridicol? Pai in valuririle mele de ani si ani pe planeta asta din Italia in Brazilia, din Australia in Americi, am intalnit tot felul de editori teribili care m-au ajutat cu marinimie si prietenie, care mi-au corectat textele cum au vrut ei si eu am fost de acord…Si m-au publicat fara prea multa vorbarie…Eliberati-va de angoasele românesti…Luati-va inima in dinti… Incercati sa comunicati instantaneu cu lumea intreaga…Aveti la dispozitie mii si mii de canale de comunicare…Ele sunt libere…Nu trebuie sa va dadaceasca cineva..Nu trebuie sa va lasati intimidati de nimeni din batatura romaneasca…daca aveti incredere in voi insiva veti reusi..Va citesc pe multi, multi dintre voi de ani si ani, fara sa stiti…Aveti talent, aveti carti, aveti valoare…Dati-va drumul! Nu trebuie sa fiti experti in limbile de circulatie internationale…Asta e lucrul cel mai simplu… Trebuie sa spuneti ceva in literatura voastra…Nu umblati cu doze de stiinta, cu doze metaforice, cu doze de fictiune…Scrieti pur si simplu cu talentul vostru admirabil…Sunt mii si mii de reviste in toata lumea. Sunt mii si mii de editori…Veti gasi si revistele si editorii straini care sa va publice daca ii veti cauta cu curaj si cu abnegatie…Va sta in putere…Numai ca trebuie sa va eliberati de angoasele SF-ului Românesc…SF-ul Românesc este defazat istoric, este plin de sine si prea timid….Prea timid…Prea copilaros…In lumea larga ifosele de mare scriitor SF român sau de mare editor român de SF nu au nici o valoare…Schimbati-va mentalitatea…Aveti curaj sa fiti globali si, mai ales, UNIVERSALI…Iesirea la larg poate fi dramatica, dureroasa, plina de infringeri…Dar tocmai asta trebuie sa va intareasca…NU EXISTA RETETE! Nu umblati dupa retete de succes! ELE NU EXISTA! Cautati-va drumul propriu…Sa nu uit: duritatea e ca va trebui sa va descurcati singuri…Nu va pot ajuta nici cenaclul, nici revisvistele de SF nici Romconul, nici SCIFest, nici dadacele SF din Romania, nici Marii critici Literari ai neamului…Provincialsimul fandomului Românesc nu va poate fi panza de corabie…iesiti la larg…Cautati-va o voce recognoscibila, un stil propriu, o sintagma proprie, fiti voi un ICON daca aveti chef…Nu cascati gura la tot felul de Falsi Corifei din asa-zisul fandom SF…Nici n-a existat vreodata acest fandom…e doar o iluzie…a fata morgana…OK…Sunteti valorosi…Nu va ucideti valoarea…iesiti la larg…
Nicu Gecse says:
Oct 4, 2017
Atenție la semnificațiile lui „audiență“. Într-o sală avem public, spectatori, asistență sau auditoriu. Dacă oamenilor din sală le trezim interesul, atunci înseamnă că avem audiență la public. Altfel, putem fi primiți în audiență sau ne interesăm de ce audiență se bucură un post de radio, în funcție de publicul ascultător. Fac precizarea ca să nu îl barbarizăm și termenul acesta…
Nicu Gecse says:
Oct 4, 2017
Corect: Fac precizarea ca să nu barbarizăm și termenul acesta…
Ovidiu Bufnilă says:
Oct 4, 2017
Buna precizare, Nicu Gecse. Ce mai faci? Nu te-am mai auzit de cateva milioane de ani. Sper ca esti bine. Ma bucur sa te reaud. Te imbratisez cu drag!
Florin Giurca says:
Oct 5, 2017
Ai dreptate, Nicu Gecse, mulțumesc pentru observație. Folosisem deja cuvintele “public” și “auditoriu”, și m-am servit de “audiență” ca să sparg monotonia, deși mi s-a părut și mie, ce e drept, pretențios pentru context. Asta e, când trebuie să dai un articol contra cronometru, mai scapă și de-astea!