GSF 79 banner01-650

          Dacă mă lăsați în fața unui auditoriu căruia știu că pot să-i comunic lucruri interesante, aș putea să vorbesc cu entuziasm cincizeci de minute fără pauză, adică până sună clopoțelul, și încă ar mai rămâne lucruri nespuse. Așa s-a întâmplat la prima prezentare cu public a cărții mele de debut, Noaptea lemurienilor, lansare petrecută sub foaia unui cort imens instalat în Piața Unirii din Focșani, cu două zile înainte de Sci+Fi Fest. Am vorbit atunci despre resorturile care m-au îndemnat să scriu această carte, despre pasiunea cu care am scris-o și despre acele calități ale ei care, în opinia mea, o recomandă pentru lectură. Am putut să vorbesc la Focșani despre lucrurile acestea cu entuziasm deoarece am văzut în audiență potențialii cititori, cu care am stabilit o legătură empatică. M-am agățat de privirile a două sau trei persoane, auzeam exclamațiile aprobatoare ale lui Cătălin Pavel de lângă mine și m-am simțit sprijinit psihologic.  

          Ce s-a întâmplat la Sci+Fi Fest de nu m-am putut concentra asupra subiectului, nu mi-am găsit ideile și cuvintele și am încheiat după trei fraze pline de banalități? Cătălin Pavel era în continuare lângă mine, în audiență erau destui prieteni care știam că mă susțin. Și atunci? Ce a determinat apariția acelei bariere psihologice care s-a interpus între mine și audiență?

          De vină trebuie că a fost scena aceea supraînălțată și depărtată de public, scenă pe care îi văzusem și îi ascultasem cu abia o oră înainte pe Florin Stanciu, vorbind despre inteligența artificială, pe Liviu Surugiu conferențiind  impetuos și foarte documentat despre revistele americane de SF și despre naivitatea cu care încearcă unii să bată la porțile lor, pe Dănuț Ungureanu, Alex Lamba, Sebastian A. Corn și Florin Stanciu dezbătând fără oponent dozajul optim între știință și literatură în literatura SF. Aici trebuie că s-a produs acel clivaj, acea alunecătură de conștiință care mi-a împrăștiat gândurile și mi-a golit mintea de idei. Pur și simplu, nu puteam să mă văd în postura de a vorbi aceluiași public și de pe aceeași respectabilă scenă căruia îi vorbiseră ei cu câteva momente înaintea mea.  

          Nu mă consider un tip respectabil, deși înțeleg  că am – fără voia mea – aparența asta, de care încerc prin orice mijloace să mă debarasez. M-am lăsat barbă, pot blugi rupți în genunchi, vin la școală pe bicicletă. Veți spune: dacă nu ai stimă de tine, atunci nu poți avea nici stimă față de ceilalți. Inexact. Lipsa mea de stimă nu este față de oameni, ci față de sistemele de idei. Orice sistem de idei are, după mine, tendința ontologică de a deveni , dacă e lăsat să crească mare, un dogmatism viu și agresiv.  

          Cu rezerva că nu am participat decât la evenimentele de interes strict literar și nu am văzut și celelalte puncte din program, cum ar fi Zona Fun Science, Zona Astronomie sau Expozițiile interactive, pot să spun că Sci+Fi fest mi s-a părut la prima vedere o manifestare respectabilă, dar  reținută, prudentă. Concluziile vorbitorilor s-au învârtit mai ales în jurul lui „nu se poate”.  Nu poți pătrunde „dincolo” decât cu traducători nativi și cu simpatie față de literatura SF, și numai dacă îți dedici 7 x 24 ore pe săptămână scrisului, nu poți scrie SF dacă nu ai proaspete în memorie Legile lui Kirkhhoff, cititorii de SF sunt în număr limitat, mai exact 1000 și multe astfel de bariere de netrecut.   

          Am înțeles de aici că ne-am cam apropiat de limitele noastre.  Și cu concluzia asta pesimistă aș fi plecat, dacă n-aș fi auzit, participând la discuțiile non-conforme de pe alee, din jurul standurilor de cărți sau la o cafea, că există și planuri pentru viitor. Fie că este vorba despre un concept nou de librărie dedicată SF-ului, pe care aș numi-o librărie polivalentă, fie că este vorba despre un anumit proiect editorial îndrăzneț, planurile nasc întotdeauna speranță. Cu această speranță am plecat duminică seara de la Biblioteca Națională. Și cu sentimentul că numai cu o gândire  «out of box» poți face imposibilul posibil. Uitați-vă la mine. Am debutat în literatura SF la 61 de ani.