Decernarea

O ciudata meteahnă a scârbăvniciei s-a instaurat de mulți ani în așa-zisul SF Românesc sau, mă rog Fandomul Românesc SF în care se bălăcesc tot felul de cuacervate pline de ifose, tot felul de grămătici pe post de mari critici literari, tot felul de grafomani sadea care se încipuiesc a fi mari scriitori SF cu tone de cărți lamentabile publicate în neștire de tot felul de așa-ziși editori care de fapt trag mâța de coadă într-o țara în care SF-ul nici nu s-a născut măcar cu adevărat. Meteahna este a luării în batjocură cu orice preț, mai ales sub protecția anonimatului ridicol. Mai pe scurt, golanii sefistoidali drapați în fani sadea, drapați în scriitori cu acte în regulă și patamala de la partid sau de la securitate au năvălit buluc pe scena publică foindu-se în fel și chip, inventând romcoane, festivaluri, luări de cuvânt și lansări de carte triste, cumplit de triste. O polemică adevărată lipsește. Abundă însă cărțile tembele, straturi groase de cărți ridicole, pe la tot felul de așa-zise târguri de carte, talciocuri simandicoase în fapt, unde nimeni nu citește pe nimeni și unde așa-zișii scriitori din SF-ul românesc vociferează în neștire la microfon în fața unui public inexistent. Cohortele de curioși se văluresc într-o demență turistic-culturală fără de țintă pe holuri, coridoare și culoare zgâindu-se tembel la tonele de cărți pe care nu le va citi nimeni.

In acest condiții, iata incă un nou No Name, MEDUZUL, care mă interceptează ca o rachetă nord-coreeană, vrând să afle în subsidiarului sfeclei lui anonime, de ce n-am venit la tristul eveniment pus la cale de haiosul de Gheracostea. MEDUZULE, ridicol care esti, ia-te de mână cu COTAGRAUR carew manjeste ca si tine bunătatea aia de revistă Helion cu comenturile lui răhățoase și tembele. Tocmai ce l-am luat în seamă. Iată pricina aici:
https://helionsf.ro/pe-scurt-despre-proza-scurta/2017/10/povestiri-cu-refugiati-naufragiati/

Păi sunt multe de spus, din nou, că văd că așa-zisul SF românesc s-a umplut ochi de tot felul de țârcovnici care bărbătește și voinicește sub avataruri secretoase și bengoase se dedau la bubuirea sefiștilor care au curaj să se exprime liber și cu mufele lor reale așa cum e și mufa mea din acest coment. Aceste No Name-uri, acești fricoși ai neamului sefistoidal, se întrec în batjocuri meșteșugite, pierzându-și mica lor viața cu o ocupațiune iluzorie, defunctă, ridicolă și bizară. Hazul lor și plaisirul lor nebun e să mânjească bine cu rahatul minții lor înguste orice de la romane la interviuri, de la povestiri și fotouri și câte și mai câte. Ajută la ceva? Păi nu ajută, sunt doar ramolismente acrite, semnul nebuniei, semnul decrepitudinii, semnul stricării mentale și a tăiatului de frunză la câini.

În spatele acestor avataruri inconuestice se ascund de multe ori chiar asa-zisii scriitori SF care au dat luminii tiparului tone de maculatură pe post de Literatura SF. Daca storci bine și fără milă producția de carte SF și producția de reviste SF ca și producția de idei SF din toate timpurile din România rămâi în mână doar cu câteva biete foi de hârtie scrise citeț.

La noi, ca în toate, așa-zisa Literatură SF, maculatura aia care se crede ea SF, s-a născut prin imitație, prin fals și plagiat, fără mare contribuție creativă din partea cohortei de grafomani literari care viețuiesc și brownianizează vârtos mediul cultural SF românesc, un fel de încropeală în care zeci și zeci de grafomani, zeci și zeci de așa-ziși promotori de toate neamurile, de îndrumători, de înainte mergători, de închipuiți editori și jalnici încropitori de critici literare organizeaza cu sârg tot felul de halucinante manifestări stângace, pustiite de orice idee sănătoasă. Imitația a dezvoltat la aceste cuacervate culturale o idee ciudată despre Scriitură, despre Idee, despre Literatură, despre Cultură. Tehnologia digitală a dat liber tuturor cuacervatelor culturale provinciale și grafomane să înflorească în ritm alert, să-și publice secrețiile pe post de cărți în cele mai năstrușnice forme și să le promoveze cu un soi de bucurie săltăreață, bolnavă și fără de leac.

Ca să nu moară de foame, ca să facă rost de bani și ca sa se bage în seamă într-o glorie publică iluzorie, altiminteri neiertătoare, mulți au devenit așa-ziși editori de reviste, de edituri, de evenimente SF ciudate, lipsite de esență. În plasa acestor micimani au căzut ca fluturii pe lampă tot felul de juni și june care zâmbesc acum pe Facebook cu gura pînă la urechi prezentându-și în fotouri triste și ramolite, gingașele lor producțiuni pe post de mari cărți SF. Critici de toate soiurile, care au falimentat glorios în alte îndeletniciri serioase, încălzesc cu bună știință acest bulion cuacervatic ce le servește creierului lor cumva deviat de aceste irealități SF către o pustietate culturală notabilă. Lipsesc ideile de forță, lipsesc construcțiile de forță, lipsesc scriitorii adevărați care fie s-au lăsat de scris din varii motive, fie n-au apucat să înceapă să scrie vreu rând adevărat tot așa din varii motive.

O colegialitate nesănătoasă, falsă, trucată, manevrată de interese de tot felul, de mici aranjamente, de mici șmecherii editoriale, de târguieli care țin loc de contracte editoriale adevărate, ține loc de Spirit Critic. În schimb, grupați în tot felul de confrerii nostalgice, îndârjite și încrâncenate, așa-zișii scriitori SF din România, grafomani cu acte în regulă, au tot felul de lupte pe din dos, pe față iubindu-se de ochii lumii, trăind tembel după o rețetă jalnică a vieții de apoi când lumea îi va citi și îi va cita cu nesațiu.

Proiectele de anvergură nu sunt pe potriva cuacervatelor din SF-ul românesc. Unele dintre ele s-au lansat în autodențuri lacrimogene pe tema colaborării lor cu securitatea ceaușistă, alții își ascund încă jalnica lor colaborare cu serviciile secrete ruse sau cu cele americane sau cu serviciile secrete extraterestre de pe planeta Marte. Sub dictonul Omul nu e Scriitorul și Viața nu e Opera Literara, cuacervatele măsluiesc adevărata Literatură SF și prostesc pe cine mai e de prostit, că mai sunt, cu baliverne și închipuiri.

În rest, mascarada continuă. Și e bine să continue pentru că, de fapt, cuacervatele se tem de singurătate, se tem de foame și de frig, se tem să nu rămână cu buzunarele goale sau se tem ca mintea lor să nu rămână fără excitantul iluzoriu, drogul gloriei tembele.

O altă stranie idee cultivata de aceste cuacervate este că nu ești scriitor dacă nu scoți pe bandă rulantă cărți de hârtie. Ideea asta stă la baza inflației simpatice de așa-zise cărți SF, de romane fluvii, de serii și serii, de aventuri spațiale tembele, de tot felul de licențe textuale de duzină care nu au nici o treabă cu adevărata lșiteratură. Mimetismul cucervatelor depășește cotele apelor Dunării, țintind către Everest.

Ceea ce mă distrează este că acești oameni chiar se iau în serios: critici literari, promotori, editori, scriitori trucați, maculați, falși.

Să-i iertăm.

Loool…Ce atitudine de patriarh…..

În locul unor monosilabice triste si obosite, patriarhale, care anunță sau ar putea anunța debutul posibil al senectuții literare a criticului literar, astept un atac de cavalerie pe flancuri că pe frontal nu se pune că ar fi dezastruos, așa ca la Pas de Calais….

De exemplu, să sancționezi drastic lumea SF sau Non-SF creionată de mine, să dezvălui tu o altă realitate SF românească, vie, nebună și frumoasă și, de ce nu formidabilă! Să sancționezi atent, aplicat, documentat, ideea anecdotică de cuacervate și să spui, Ovidiu, aceștia sunt scriitori temerare care deschid drumuri noi…Să sancționezi ideea mea despre evenimentele SF și să zici, Ovidiu, Bufule, Meduză obraznică și anecdotică, n-ai dreptate deloc și să vii cu argumente că de ce n-am eu dreptate deloc.

Nu cred că vrei să te înscrii alături de Cornel Secu, Horia Nicola Ursu și Michale Hăulică, trei redutabili sefiști care, cândva mi-au fost prieteni adevărați dar care, luați de valurile vieții s-au acrit și s-au îndepărtat de bufnil într-un mod inexplicabil și fără de motiv… Să zici, bunule Cătălin Badea Gheracostea, de ce târgurile de carte sunt niște frumoase creuzete literare, creuzete de experiențe literare și editoriale și nu copia unui biet talcioc sau iarmaroc sau obor de joia ne-dulce. Să zici de ce greșesc în multe privințe, cu argumente și documenturi…

Comenturile astea s-ar putea transofrma într-o frumoasă, nebună și fabuloasă și faimoasă și redutabilă polemică în sânul Istoriei Tumultoase a SF-ului Românesc… O ființă faboloasă care mustește de fapt de idei, de nebunii, de oameni inspirați și talentați…

Să nu aperi SF-ul Românesc tocmai tu? De ce? În contra acestui fenomen meduzal care a eclatat de atâtea ori? Căci Meduza e pretutindeni în acest SF Românesc, în film, în benzi desenate, în topuri, în cenacluri, în evenimente chiar nefiind acolo, în înțelegerile secrete, în strategiile secrete, în reviste, în edituri, vai, Meduza are cărți, are, în lumea virtuală în care stăpânește inexorabil și invincibil, în imaginarul a zeci și zeci de scriitori SF care s-au inspirat, care au tras cu ochiul care m-au înjurat sau m-au iubit, sau care m-au uitat, sau care nu m-au uitat…

De ce să nu aperi SF-ul de acestă ființă fabuloasă care respriră SF-ul Românesc pe care l-a drapat în culorile curcubeului într-o operă critică bestială și vălurită? De ce? Până să te naști tu în SF-ul Românesc, a lipsit o critică aplicată, cu metodă…Așa că mulți dintre noi a trebuit să facem noi și critică literară într-un mod bestial și zbânțuit….

De ce să nu aperi SF-ul Românesc Cătălin Badea Gheracostea când ești în ipostaza revoluționară sau dramatică a singurului critic literar al acestui moment istoric? E incomodă ipostaza dar dacă tot e, de ce să nu aperi SF-ul Românesc?! Căci iată, Meduza Bufniliană care impregnează SF-ul Românesc în toate direcțiile, vălurind spiritele și întorcându-le împotriva ei pentru ca actorii SF să se vadă mai bine, mai la larg, te provoacă la un război ideatic straniu pentru că ne lipsește Polemica, Construcția de Idei…Cum spuneam, colegialitatea fadă și ridicolă instituită de câțiva în SF-ul Românesc spulberă încrucișarea spadelor, polemicile, dialogul înalt de idei transformând SF-ul Românesc într-o mlaștină puturoasă în care coacervatele….

Am iubit și iubesc SF-ul Românesc încă înainte de a fi tu CBG. Apoi, dintr-odată, te-ai născut și ai ajuns acasă la Ovidiu Bufnilă, secondat sau adus de Hăulică, un scriitor de departe excelent, cu idei și contrucții tari…Am scris despre el de atâtea ori la superlativ…O fi uitat… Ai aterizat în Casa Meduzei și Meduza Bufniliană a început să te studieze. Mi-am zis în acea seară, stând de vorbă în trei, patru câți eram, că ești un războinic care stă să se nască… Fiind războinic, va trebui să te lupți…Dacă refuzi lupta, Meduza te va înconjura, te va lua ostatic, dacă nu cumva te-a luat… Și mă mai gândesc dacă te țin la galere să scrii Opera Critică pe care o așteptăm dintotdeauna sau cine știe, pe Insula Nimfelor cu tine, la plăceri și ambrozie ficțională….

Cuacervatele din SF-ul Românesc au nevoie de tine Cătălin Badea Gheracostea…De ce? Pentru că, și aici s-au păcălit unii, cuacervată nu înseamnă o ființă umană care mâzgălește hârtia ci o stare a unei ființe care mâzgâlește hârtia… Cuacervată ne este peiorativă pe fond ci o stare demențială din care poate ieși un mare scriitor…Oh, câți oare SCRIITORI începători n-au trecut razant prin vălurile Meduzei de-a lungul anilor? Am scris despre o mulțime de scriitori noi, nu recenzii, că recenziile sunt banalități, sunt texte banale, am scris cotrobăind nu după câșenii, cum spunea bunul Dan Merișca, ci tocmai după aurul ascuns al tale ntului, după efortul creator al celulelor, după fundamentul frumos și magic al acelor oameni… Sunt mulți, tare mulți….

Să aperi SF-ul Românesc în contra Meduzei care e pretutindeni în SF-ul Românesc, Cătălin Badea Gheracostea, să te lupți cu această Meduză de care mustesc cenaclurile, evenimentele, revistele, premiile și topurile, bârfele și răutățile, antologiile, sictirul, uitarea și neuitarea, stilul, vai stilul, inspirația… Să aperi SF-ul Românesc în contra unui om care a făcut și a desfăcut cenacluri pe bandă rulantă, care a întors cu susul în jos o mulțime de evenimente, care a sprijinit pe față sau, mai fabulos, fără știrea nimănui, opere, scriitori, evenimente, idei, strategii, idealuri, asta e provocarea…De ce? Pentru că Meduza e în toate cotloanele SF-ului Românesc….

Toate comenturile mele din Gazeta SF te țintesc direct, Cătălin Badea Gheracostea. E un fel de chemare războinică dinspre o Meduză SF către un Critic SF. E un fel de Magie. Nu poate veni nimeni să te apere, să te sprijine. Așa cum înainte de 1989, scriitorii SF din București s-au unit împotriva Meduzei Bufniliene acuzând-o vai, de filoamericanism, gata, gata s-o trimită la pușcărie în cadrul unui eveniment organizat de un așa-zis sefist, ajuns ulterior cel mai mare jurnalist acrit al națiunii. Să fii singur împotriva atâtor scriitori SF bestiali, porniți prin manipulare, lool, împotriva Meduzei care deja ocupase toate fronturile și gările și minsiterele, ce frumusețe, Cătălin Badea Gheracostea! Ar fi trebuit să fii acolo, cu mine, când fiecare cuvânt putea însemna o condamnare rapidă, când ura mustea pe sub mese și când, de fapt, Meduza controla întregul eveniment, ce păcat că marele ulterior acrit jurnalist al țării nu cunoștea acest amînunt! Să nu uităm, am fost INIȚIAT de Forța Navala de Elită! Deci, Cătălin Badea Gheracostea, ești față în față cu Meduza. Ai fost cu ea la un pahar de vin fiert la Iași. I-ai cîntat cântece de sirenă dar ea n-are nevoie de cântece de sirenă. Ești față în față cu ea și evenimentul Colin nu te poate salva. Îl vom analiza pe îndelete, ceva mai încolo. Cu documente, telescoape și microscoape.

NU POATE VENI NIMENI să facă gașcă cu tine împotriva Meduzei. De ce? Simplu. Găștile sunt mult mai vulnerabile decât un singur individ. Găștile vremelnice din SF-ul Românesc nu au chip, nu au metodă, nu au sarcini intelectuale înalte, nu au ștaif, au doar aplomb. Aplombul găștii pe care și-a strâns-o Doboș la Iași, într-o încercare lamentabilă și tristă de a rupe Mișcarea SF și nu de a face revoluție. Adevărata Revoluție în SF e să nu arunci pe nimeni la coș pentru că Universul nu e construit ca în banalele cărți ale lui Asimov sau ca în cărțile de tip ARLUS scrise prin guberniile ruse de frații Strugațki și compania…. Adevărata revoluție e să stârnești continuu văluriri insuportabile, bestiale, enigmatice, fără să ceri glorie vremelnică așa cum Grupul lui Doboș a încercat înjurând și sictirind o altă parte a sefiștilor români… Poate că Doboș va învăța că, atunci când vrei să construiești o lume o faci cu IUBIRE….

SF-ul Românesc are nevoie de un Critic Literar. O cere natura acestei Mișcări frumoase și zăpăcite în care m-am întâmplat să mă văluresc, cu dragoste, cu foarte multă dragoste. Am crezut că poate fi Mircea Opriță pe care l-am iubit în liceu pentru Figurine de Ceară. Dar Mircea Opriță, este prea elegant, e prea non-conflictual… A scris frumos despre mulți dintre noi dar nu e de ajuns… Aurel Cărășel e documentat, scrie corect, inspirat…Dar parcă ar mai trebui ceva războinic dar el nu e războinic… A scris frumos despre mulți dintre noi dar asta nu mă împiedică să nu mă gândesc vălurit la tine CBG…. De ce tocmai tu?

De ce tocmai tu? Răspunsul e chair ființa ta, Cătălin Badea Gheracostea. Ai intrat în SF pe neașteptate, mulți am venit așa. Ai făcut valuri. Ai scris. Am început să te citesc. Ai scris despre mine pentru că Armele Zeilor strivea topurile și le-a strivit până când le-am zis s-o depuncteze sau s-o scoată fără prea multă vorbărie de acolo din top ca să respire topul… Pataggonia a stat pe prima poziție 2 ani în top dar pe aia n-ai prins-o… Ai intrat în SF venind dintr-o lume aproximativ academică, doldora de lecturi, doldora de idei. Meduza s-a uitat la tine uimită și și-a zis, hei, uite un Critic Literar! Te-am acroșat public de nenumărate ori, cu aceeași prietenie neconvețională pe care am construit-o cu absolut toți sefiștii români dar pe care mulți n-au încercat s-o înțeleagă sau pe care unii au încercat s-o folosească fie abuzic, fie în răspăr… Vezi tu, lipsa unor Critici Literari care să înțeleagă ce e cu SF-ul și mai ales cu SF-ul Românesc, ne-a urmărit tot timpul până la apariția ta. Cândva, cu Dan Merișca, la mine acasă, dezbăteam în neștire SF-ul Românesc simțind acut lipsa unui dialog cu niște Critici Adevărați. Am fost nevoiți să suplinim această lipsă. Împreună cu Dan Merișca am făcut multe nebunii non-conformiste în SF-ul Românesc. Vlad Frânghiu, bunul de el, trăiește cu această nostalgie a vremurilor apuse și, printre altele, m-a publicat în neștire în anii din urmă în ziarul la care lucra, fără să-mi spună asta vreodată. Ei și? Deci, un Critic Literar. Bun. Înseamnă că nu mai trebuie să scriu despre Florin Purluca, despre Teodora Matei, Alexandru Lambra, Liviu Surugiu, George Sauciuc, Lucian Dragos Bogdan și mulți, extraordinar de mulți…. Să fiu cinstit mi-ar plăcea enorm să-i citesc de-a fir-a-păr… Întotdeauna i-am citit pe ceilalți scriitori SF din România cu frenezie și bucurie, fără invidie, și am scris despre foarte mulți, mulți, foarte mulți, cu frenezie și cu bucurie…. Îți doresc să-ți iei inima-n dinți și să arzi pe Rugul Criticii Literare scriind despre toți, dar absolut despre toți… Te vor uita cu toții, nu-ți fă iluzii așa cum m-au uitat și pe mine și pe mulți alții dar asta sunt convins, nu te va dezarma…A fi uitat e chiar stenic… În sfârșit, numai un războinic recunoaște un alt războinic… Mironov nu e războinic, e o legendă incontestabilă dar nu e războinic…Cornel Secu nu e nici el…Dar de ce războinic? Pentru că lupta cu Himera e complicată… Poate că într-o bună zi vei fi chemat…te vor chema și-ți vor spune, am vorbit cu Bufnilă, el zice că ești OK… Ce glumă frumoasă…Dar dacă e adevărat? Fandomul SF Românesc e mai mult decât un simplu fandom….

Acum, dacă vrei să rămâi monosilabic, n-ai decât. Dar pierzi intrarea la spectacol. Și spectacolul e în toi.

Le-am interzis tuturor prietenilor să mai voteze. Ce naiba, dacă doar juriul decide…
Ies să-l plimb pe Fido!
😉

Pățesc și io d-ăstea. La mine e de la băutură: ori am băut prea mult, ori n-am băut destul.
Trece.
Toate trec.